Conflict of jurisdiction: supplementary territorial competence under Art. 1591(3) CPC overrides contractual forum clause in absence of party-invoked exception

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vişeul de Sus sub nr. 8103/299/2013, la data de 13 februarie 2013, reclamanta SC H. SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC Banca R.D.S. şi SC Banca R.D.S. IFN SA, a solicitat instanţei să constate îndeplinirea obligaţiilor legale de către reclamantă din contractul de leasing financiar din 13 ianuarie 2006, respectiv contractul de leasing financiar din 29 iunie 2010 încheiate cu cele două pârâte şi care au ca obiect 2 autoturisme P.P. cu nr. de înmatriculate B XXX şi respectiv B YYY, să constate ilegalitatea respectiv neaplicarea dispoziţiilor contractuale ilicite din contractul de leasing financiar din 29 iunie 2010 încheiat între reclamantă şi pârâta de rang II, să dispună predarea de către pârâta de rang II a documentelor translative de proprietate a autoturismelor - sub sancţiunea de daune-interese contractuale către reclamantă în vederea dobândirii proprietăţii asupra acestora, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere a celor două pârâte.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 şi urm. C. civ. contractele de leasing din 13 ianuarie 2006 şi din 29 iunie 2010, art. 48 C. com., art. 242 alin. (2), art. 274 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 22 din 9 ianuarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 2322/336/2012, Judecătoria Vişeul de Sus a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 Bucureşti.

În pronunţarea acestei hotărâri prima instanţă a reţinut că părţile au stabilit convenţional, Ia art. 18 pct. 2 din Anexa 1 Ia contractul de leasing din 29 iunie 2010, că instanţa competentă să soluţioneze eventualele litigii izvorâte din executarea contractului este cea în raza căreia se află sediul finanţatorului, respectiv sediul pârâtei, competenţa fiind de ordine publică.

Astfel învestită, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa nr. 14191 din 19 iunie 2013 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, irwocată din oficiu a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeul de Sus şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea aplicării art. 20 alin. (3) C. proc. civ.

Înalta Curte, învestită legal cu pronunţarea regulatorului de competenţă, în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. civ., constată că Judecătoria Vişeul de Sus este competentă teritorial în soluţionarea pricinii pentru motivele ce se vor arăta.

În raport de obiectul cauzei deduse judecăţii - acţiune în constatare întemeiată pe răspunderea contractuală - competenţa teritorială se analizează din perspectiva normelor de competenţă cu caracter supletiv, ce situează problema de drept supusă analizei în sfera de reglementare a ordinii de drept private, guvernată din perspectiva condiţiilor de exerciţiu, de dispoziţiile art. 1591 alin. (3) C. proc. civ.

Întrucât excepţia de necompetenţă teritorială nu a fost invocată de parte, singura în măsură să o facă în raport de temeiul de lege evocat, învestirea primei instanţe, Judecătoria Vişeul de Sus a fost legală, conformă cu normele de drept aplicabile competenţei teritoriale ce conţin reglementări cu caracter supletiv incidente în speţă şi în raport de art. 5 şi 10 C. proc. civ.

Nu este lipsit de interes faptul că prin clauza inserată în Anexa 1 la contractul din anul 2010 părţile au avut în vedere şi au convenit numai asupra instanţei competente material.

În considerarea celor ce preced Înalta Curte constată că Judecătoria Vişeul de Sus este competentă teritorial în soluţionarea pricinii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vişeul de Sus.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2013.