Territorial jurisdiction conflict over delictual claims against national road administration under Art. 10(8) and Art. 12 Civil Procedure Code

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată iniţial sub nr. 56292/299/2010, reclamanta SC Banca C.R.A.V.I.G. SA a chemat în judecată pe pârâţii Comuna S. prin Primar şi Consiliul Local al Comunei S., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor la plata sumei de 3.178,84 RON cu titlu de despăgubire, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 16 octombrie 2009 până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că la data de 24 aprilie 2009, autoturismul, proprietatea asiguratului său casco, SC M.S. SRL cu poliţa din 14 februarie 2008, condus de M.E., a fost avariat în timp ce circula pe raza localităţii S., jud. Argeş, pe un drum comunal, datorită unei gropi din carosabil, nesemnalizată.

A mai precizat reclamanta că a plătit persoanei păgubite suma de 3.178,84 RON cu titlu de despăgubire, subrogându-se în drepturile asiguratului dezdăunat contra celui răspunzător de producerea pagubei.

În drept, cererea a fost întemeiată pe disp. art. 22, art. 54 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, Ordinul CSA nr. 113133/2006, O.U.G. nr. 195/2002, art. 10 alin. (4) şi (12), art. 274, art. 7201 şi urm. C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 11819 din 17 iunie 2011 Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta SC Baca C.R.A.V.I.G. SA, fiind obligaţi pârâţii la plata sumei de 3.178,84 RON cu titlu de despăgubire, şi a sumei de 279,90 RON reprezentând dobânda legală aferentă.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recursuri pârâţii Comuna S. prin Primar şi Consiliul Local al Comunei S., care au fost admise prin decizia civilă nr. 979 din 27 aprilie 2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a Vl-a civilă, fiind casată sentinţa recurată şi trimisă cauza spre competentă soluţionare Judecătoriei Câmpulung, reţinând că în raport de obiectul acţiunii, reparare prejudiciu suferit de reclamantă urmare unei fapte ilicite, legiuitorul a reglementat competenţa instanţei de soluţionare a cererii prin art. 10 pct. 7 C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 31 iulie 2012 sub nr. 56292/299/2010.

Reclamanta a formulat cerere precizatoare, prin care, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a solicitat introducerea în cauză a C.N.A.D.N.R. Bucureşti, în calitate de pârâtă, instanţa luând act de completarea cadrului procesual pasiv în acest sens la termenul de judecată din 09 octombrie 2012.

Prin sentinţa civilă nr. 1942 din 20 noiembrie 2012, Judecătoria Câmpulung a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comuna S. prin Primar şi Consiliul Local al Comunei S., a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Câmpulung, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată la data de 31 ianuarie 2013 sub nr. 5139/299/2013.

Instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comuna S. şi a Consiliului Local al Comunei S., faţă de obiectul cererii, în raport şi de dispoziţiile cuprinse în H.G. nr. 540/2000, privind aprobarea încadrării în categorii funcţionale a drumurilor publice şi a drumurilor de utilitate privată deschise circulaţiei publice, din care reiese că drumul Piteşti-Braşov este drum naţional - DN 73 - aflat în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, companie ce-şi desfăşoară activitatea sub autoritatea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.

S-a mai reţinut că, în raport de admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comuna S. şi a Consiliului Local al Comunei S., singurul pârât în cauză, este Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, ce are sediul în Bucureşti, sector 1 şi cum potrivit art. 5 C. proc. civ., cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului, competentă în soluţionarea cauzei este Judecătoria sector 1 Bucureşti.

Judecătoria sectorului 1 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 12972 din 6 iunie 2013, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Câmpulung, după care constatând existenţa conflictului negativ de competenţă a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării acestuia.

În motivarea sentinţei a reţinut că, Judecătoria Câmpulung, greşit în prealabil, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Comuna S. prin Primar şi Consiliul Local al Comunei S., în condiţiile în care aceasta nu mai putea pune în discuţie problema competenţei sale teritoriale, câtă vreme aceasta fusese stabilită în mod irevocabil în favoarea sa prin decizia instanţei de control judiciar, nr. 979 din 27 aprilie 2012 a Tribunalului Bucureşti, fiind astfel nesocotite prevederile imperative ale art. 315 alin. (1) C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanţe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece aceeaşi pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerinţele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competenţă, Înalta Curte constată că cele două instanţe, Judecătoria Câmpulung şi Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, s-au declarat, deopotrivă, necompetente, prin hotărâri irevocabile, că declinările de competenţă între instanţele sesizate sunt reciproce şi că, cel puţin una dintre cele două instanţe este competentă să soluţioneze cauza.

Pentru emiterea regulatorului de competenţă este esenţial de precizat că, în speţă, se pune în discuţie competenţa teritorială, reglementată de norme cu caracter relativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (1) C. proc. civ., "Cererea împotriva unei persoane juridice de drept privat se face la instanţa sediului ei principal".

Potrivit art. 10 pct. 8 C. proc. civ., în vigoare la momentul sesizării instanţei de judecată, pentru cererile care izvorăsc dintr-un fapt ilicit, este competentă, pe lângă instanţa de la domiciliul pârâtului, instanţa în circumscripţia căreia s-a săvârşit acel fapt.

Norma de competenţă teritorială are caracter relativ.

Pentru toate cazurile în care legea stabileşte o competenţă teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanţele deopotrivă competente să fie sesizată revine exclusiv reclamantului, potrivit art. 12 C. proc. civ. (reclamantul are alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente).

În speţă, cum reclamanta SC O.V.I.G. SA, a formulat cerere precizatoare, prin care, în temeiul art. 132 C. proc. civ., a solicitat introducerea în cauză a C.N.A.D.N.R. Bucureşti, în calitate de pârâtă, instanţa luând act de completarea cadrului procesual pasiv în acest sens la termenul de judecată din 09 octombrie 2012, şi a menţionat faptul că înţelege să se judece cu C.N.A.D.N.R., în calitate de pârâtă, cererea se îndreaptă la instanţa domiciliului pârâtului, potrivit art. 5 C. proc. civ., raportat la prevederile art. 12 şi art. 10 pct. 8 C. proc. civ., deoarece, situaţia de fapt pe care o descrie în cerere identifică ca temei de drept o răspundere legală, în baza art. 54 din Legea nr. 136/1995, căreia i se aplică regulile răspunderii civile delictuale.

Aşa fiind, în considerarea prevederilor art. 12 C. proc. civ., cum sediul pârâtei C.N.A.D.N.R., se află în Bucureşti, pe raza sectorului 1, Înalta Curte urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.

Văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti. Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 octombrie 2013.