Lease-rescission and repair-cost counterclaims upheld after tenant's cassation appeal struck as null for lack of valid illegality ground.

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dossarului constată următoarele,

Prin sentinţa nr. 1397 din 7 noiembrie 2007, Tribunalul Timiş - secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea formulată de SC C.E.C. SA - Sucursala Timişoara împotriva pârâtei SC Q.T. SRL societate în insolvenţă reprezentată prin lichidator P.E. ca rămasă fără interes.

De asemenea, instanţa a respins cererea reconvenţională a pârâtei - reclamante.

Reclamanta a sesizat instanţa cu o acţiune în rezilierea contractului de închiriere din 1999 datorată neexecutării culpabile de către pârâtă a obligaţiilor contractuale, solicitând totodată evacuarea pârâtei din spaţiul ce a făcut obiectul contractului de obligarea acesteia la plata chiriei restante.

Prin cererea reconvenţională s-a solicitat obligarea reclamantei - pârâte la plata lucrărilor de reparaţii şi investiţii şa imobil, în cuantum de 160.000 dolari SUA.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că petitul ce a vizat rezilierea contractului de închiriere a rămas fără obiect şi fără interes juridic, în situaţia în care contractul a încetat ca urmare a notificării adresată de reclamantă la 8 ianuarie 2007.

În ce priveşte evacuarea pârâtei din imobil s-a constatat că nu s-a făcut dovada faptului că pârâta foloseşte spaţiul în litigiu mai ales că se află în insolvenţă şi nu mai desfăşoară activitate.

Referitor la pretenţiile din cererea reconvenţională, instanţa a avut în vedere prevederile contractuale potrivit cu care chiriaşul s-a obligat să suporte atât cheltuielile pentru amenajarea spaţiului, de reparaţii şi de transformări interioare.

Apelurile declarate de părţi împotriva sentinţei au fost respinse prin Decizia nr. 64 din 7 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut aceeaşi situaţie de fapt, precum şi aplicarea corectă a textelor de lege incidente în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta care a indicat ca temei prevederile art. 304 pct. 9, susţinând următoarele:

- în respingerea cererii reconvenţionale, instanţa a avut în vedere prevederile din contractul de închiriere.

- art. 6 din contract se referă în mod exclusiv la lucrările de modificare a spaţiului, amenajarea spaţiului, reparaţii locative - nefiind cazul în speţă.

- cheltuielile solicitate pe cale reconvenţională nu sunt menţiuni în contractul de închiriere, ci revin proprietarului conform art. 1421 C. civ.

Examinând regularitatea cererii de recurs prin prisma dispoziţiilor art. 3021 lit. c) potrivit cu care, sub sancţiunea nulităţii, pe lângă alte menţiuni pe care trebuie să le cuprindă o asemenea cerere sunt prevăzute şi motivele de nelegalitate pe care acesta se întemeiază şi dezvoltarea lor, Înalta Curte constată că deşi se indică prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., argumentele folosite de recurentă nu pot fi încadrate motivului de nelegalitate indicat.

Se constată că aspectele expuse prin cererea de recurs vizează stabilirea situaţiei de fapt care nu poate face obiectul analizei în această fază procesuală în raport de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

În atare situaţie a fost aplicată sancţiunea prevăzută de art. 3021 C. proc. civ., în sensul că s-a constatat nulitatea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea cererii de recurs formulată de pârâta SC.Q.T. SRL, Timișoara prin lichidator C.I.I., P.E. împotriva Deciziei nr. 64/4 din 7 aprilie 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, conform art. 3201 lit. c), C. proc. civ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 4 noiembrie 2008.