Annulment of commercial appeal for non-payment of judicial stamp duty under Law No. 146/1997
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice annulled the defendant’s appeal as not paid with the required judicial stamp, leaving the Court of Appeal’s decision in force. The underlying commercial dispute involved a plaintiff suing a dissolved association after the first-instance court had dismissed the action for lack of procedural capacity, a ruling the appellate court had reversed and sent back for retrial, citing a failure to suspend proceedings and a subsequent appellate reversal of the dissolution. The Supreme Court did not address the substantive merits or the defendant’s arguments regarding territorial jurisdiction, procedural nullity due to missing citations, or the defendant’s lack of legal existence; instead, it relied exclusively on the mandatory prepayment requirement of Article 20 of Law No. 146/1997 and Article 9 of Ordinance No. 32/1995, determining that the appeal was void because the defendant failed to prove payment of the required stamp duty.
Legislator headnote
AI generatedart. 243 C. proc. civ, art. 297 C. proc. civ, art. 105 alin. (2) C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997; Annulment of commercial appeal for non-payment of judicial stamp duty under Law No. 146/1997: Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, în mod greşit instanţa de fond nu a dispus suspendarea judecăţii conform art. 243 C. proc. civ. iar pe de altă parte, prin Decizia nr. 215 din 1 martie 2006 a Tribunalului Prahova rezultă că a fost admis recursul declarat de A.V.A.S. împotriva soluţiei de dizolvare a asociaţiei pârâte, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de faţă,
Prin sentinţa comercială nr. 5056 din 14 decembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti a fost respinsă acţiunea reclamantei A.V.A.S. formulată împotriva pârâtei A.S.C.A.P. - Sinaia reţinându-se că pârâta a fost radiată din R.S.A.F. pierzându-şi capacitatea procesuală de folosinţă.
În apelul reclamantei, Curtea de Apel Bucureşti, prin decizia comercială nr. 592 din 4 decembrie 2007 a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că, în mod greşit instanţa de fond nu a dispus suspendarea judecăţii conform art. 243 C. proc. civ. iar pe de altă parte, prin Decizia nr. 215 din 1 martie 2006 a Tribunalului Prahova rezultă că a fost admis recursul declarat de A.V.A.S. împotriva soluţiei de dizolvare a asociaţiei pârâte, cererea fiind respinsă ca neîntemeiată.
Apreciind că instanţa de fond a rezolvat nelegal cauza fără a intra în cercetarea fondului, instanţa de apel a aplicat dispoziţiile art. 297 C. proc. civ. desfiinţând sentinţa şi trimiţând cauza spre rejudecare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către pârâtă invocându-se motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, 5 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că litigiul era de competenţa Tribunalului Prahova şi nu a Tribunalului Bucureşti aşa încât instanţa de apel competentă era Curtea de Apel Ploieşti.
O altă critică se referă la încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de către art. 105 alin. (2) C. proc. civ. constând în omisiunea citării părţilor după repunerea pe rol a dosarului ca urmare a soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate de către Curtea Constituţională.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că A.S.C.A.P. Sinaia şi-a încetat existenţa de foarte multă vreme nemaiavând niciun membru astfel încât ea nu mai poate sta în judecată.
Recurenta a fost citată cu menţiunea de a trimbra recursul cu 4 lei taxă judiciară de timbru şi 0,15 lei timbru judiciar atât la termenul din 18 iunie 2008 cât şi la 15 octombrie 2008 însă aceasta nu s-a conformat obligaţiei de timbrare a recursului.
Conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, orice cerere, inclusiv cea de recurs trebuie timbrată anticipat.
Sancţiunea pentru netimbrare este cea prevăzută de art. 20 alin. (3) din aceeaşi Lege nr. 146/1997 cât şi de art. 9 din O.G. nr. 32/1995 modificată, respectiv anularea ca netimbrat a recursului.
Faţă de faptul că recurenta nu a făcut dovada achitării taxelor legal datorate urmează a fi anulat ca netimbrat recursul său.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de pârâta A.S.C.A.P. Sinaia, împotriva Deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 592 din 4 decembrie 2007, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.