Contractual warranty for construction defects and document delivery under Law No. 10/1995

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 9534/3/2007, reclamanta SC U.P. SA a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC T.P. SRL, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei să remedieze de urgenţă, deficienţele de execuţie la imobilul situat în Şos. Bucureşti Nord, astfel cum rezultă din contractul din 7 iulie 2005, deopotrivă, să plătească daune cominatorii, până la executarea obligaţiei de remediere a defecţiunilor la imobilul menţionat şi să predea toate documentele necesare întocmirii Cărţii tehnice a construcţiei, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa nr. 6921 din data de 21 mai 2007, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantă, a obligat pârâta să remedieze deficienţele constatate prin raportul de expertiză întocmit din dispoziţia Judecătoriei Buftea, dată în Dosarul nr. 4970/2006 (nr. unic 127/94/2006), în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei, a obligat pârâta să predea reclamantei documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei, a obligat pârâta să plătească reclamantei daune cominatorii de câte 1.000 lei/zi de întârziere în îndeplinirea fiecăreia din cele 2 obligaţii, cu 16,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 608 din data de 10 decembrie 2007, a admis apelul declarat de apelanta SC T.P. SRL, a schimbat, în tot, sentinţa apelată şi, pe fond, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC U.P. SA, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că „remedierea deficienţelor este în sarcina executantului numai dacă proiectantul se implică prin dispoziţii de şantier cu soluţii tehnice emise legal”, astfel fiind, „acţiunea reclamantei care nu a făcut dovezi în acest sens este nefondată”.

Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta SC U.P. SA, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului formulat de către pârâtă, arătând, în esenţă, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, sens în care recurenta apreciază că instanţa de apel nu a motivat înlăturarea capătului de cerere privitor la obligaţia de predare a documentelor necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei, deopotrivă, recurenta considerând că hotărârea cuprinde motive contradictorii ce denotă chiar o nesiguranţă a instanţei de apel în însăşi înţelegerea speţei; de asemenea, recurenta a criticat soluţia dată în apel ca fiind consecinţa greşitei interpretări a actului juridic dedus judecăţii prin reţinerea unei false probleme de drept în argumentarea deciziei ce constă în confuzia creată între îndeplinirea unei obligaţii contractuale şi lipsa soluţiilor tehnice ce constituie un impediment la executare, între acestea neputând fi pus un semn de echivalenţă, cum eronat a înţeles instanţa de apel; totodată, recurenta a subliniat şi ignorarea de către instanţa de apel a art. 969 C. civ. şi art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 potrivit cărora obligaţia de a remedia deficienţele lucrărilor incumbă în sarcina pârâtei.

Recursul reclamantei este fondat.

Izvorul raporturilor juridice dintre societăţile litigante, în speţa de faţă, îl constituie contractul de antrepriză generală din 7 iulie 2005 prin care SC T.P. SRL, în calitate de antreprenor general s-a obligat să execute beneficiarului SC U.P. SA un imobil de birouri - arhitectură, finisaje - perete cortină şi instalaţii.

Beneficiara SC U.P. SA a formulat acţiune împotriva antreprenoarei SC T.P. SRL pentru a fi obligată, pe cale judecătorească, să remedieze deficienţele de execuţie constatate prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în Dosarul Judecătoriei Buftea nr. 4970/2006, de asemenea, să plătească daune - cominatorii, până la executarea obligaţiei de remediere a defecţiunilor şi să predea toate documentele necesare întocmirii Cărţii tehnice a construcţiei, în concordanţă cu art. 7.12 din contract, cu procesul - verbal de recepţie din data de 9 februarie 2006 ce a consemnat lucrări nefinalizate realizate defectuos, cu art. 7.16 şi art. 9.1 din contractul de antrepriză, conform cărora deficienţele se vor finaliza de către antreprenorul general în termen de 10 zile de la data încheierii menţionatului proces - verbal, cu respectarea documentaţiei tehnice şi a proiectului de lucrări, potrivit art. 7.6 din contract şi în termenele de garanţie convenite prin contract şi, deopotrivă, în consens cu raportul de expertiză tehnică judiciară, întocmit în Dosarul Judecătoriei Buftea nr. 4970/2006, ce a constatat deficienţele de execuţie.

Potrivit principiului de drept consacrat de art. 969 C. civ., convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, însă, în pricina de faţă, evocatele clauze contractuale, corect reţinute de către prima instanţă, au fost ignorate de către instanţa de apel, deşi, exprimă, atât, voinţa părţilor contractante, cât şi, însăşi, conformitatea cu reglementările speciale privitoare la contractul de antrepriză generală în construcţii, respectiv, cu dispoziţiile art. 23 lit. k) din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, completată, care prevăd că executantul lucrării de construcţii are obligaţia principală de a remedia, pe cheltuiala sa, defectele calitative apărute, din vina sa, pe perioada de execuţie cât şi de garanţie, şi, deopotrivă, cu ale art. 17 din aceeaşi lege care prevăd obligaţia beneficiarei de a preda antreprenoarei toate documentele necesare întocmirii cărţii tehnice a construcţiei.

Aşa fiind, este de subliniat că, din examinarea hotărârii pronunţate în apel, prin prisma motivului de recurs prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., instanţa de apel a procedat la încălcarea menţionatelor texte legale printr-o desăvârşită nesocotire a acestora şi, pe cale de consecinţă, printr-o ignorare a clauzelor contractuale care ar fi condus la însuşirea, ca legală, a sentinţei date de către prima instanţă.

Este de observat, deopotrivă, şi că, instanţa de apel nu a motivat măsura de înlăturare a dispozitivului sentinţei instanţei de fond, prin urmare, şi din perspectiva acestui motiv de recurs circumscris celui prevăzut de pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., criticile formulate în acest sens asupra hotărârii date în apel vor fi primite.

În ce priveşte cel de al treilea motiv de recurs prevăzut de punctul 8 al art. 304 C. proc. civ., lipsa unei dezvoltări conforme a acestuia nu poate conduce la constatarea nelegalităţii deciziei recurate.

În consecinţă, pentru motivele circumscrise punctelor 9 şi 7 ale art. 304 C. proc. civ. şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (3) din acelaşi cod, Înalta Curte urmează să admită recursul formulat, în cauză, să modifice hotărârea atacată în sensul respingerii apelului declarat de către pârâtă, împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC U.P. SA Bucureşti, împotriva Deciziei Curţii de Apel Bucureşti nr. 608 din 10 decembrie 2007, pe care o modifică, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta SC T.P. SRL Bucureşti, împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti nr. 6921 din 21 mai 2007, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2008.