Stamping fee filed after hearing justifies nullifying appeal; dismissal of debtor's recours affirmed as final.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal (recurs) as unfounded, affirming the appellate decision that had annulled the debtor's earlier appeal as untimely unfiled. The underlying dispute involved a utilities provider suing a consumer for unpaid water and sewage services (2001–2004) and seeking access to seal water sources; the trial court had ruled for the provider, and the consumer's appeal was struck for failure to pay the stamp duty by the hearing date. The Supreme Court held that the appellate court correctly applied Article 20(3) of Law No. 146/1997, because the stamp duty payment receipt, though paid on 12 March 2008, was only filed with the court after the 14 March 2008 hearing, so the appeal was properly nullified for non-timeliness. The dismissal is final and irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Stamping fee filed after hearing justifies nullifying appeal; dismissal of debtor's recours affirmed as final: Cum instanţa de apel a făcut corect aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată, recursul pârâtei apare ca nefondat şi se va respinge cu această menţiune.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 22 octombrie 2004 reclamanta R.A.G.C. Târgovişte a acţionat în judecată pe pârâta S.S. pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 3.547.310 lei reprezentând preţul apei potabile şi a serviciilor de preluare a apei menajere prestate de reclamantă pe perioada octombrie 2001 - august 2004, cu majorări de întârziere. Prin aceeaşi acţiune s-a mai solicitat şi obligarea pârâtei de a permite accesul specialiştilor reclamantei la domiciliul pârâtei pentru sigilarea surselor de apă şi canalizare.
Tribunalul Dâmboviţa, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1685 din 22 noiembrie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 5444/2004 a admis acţiunea reclamantei astfel cum a fost formulată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a făcut dovada pretenţiilor sale şi în ce o priveşte şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contractul din 2000 încheiat cu pârâta.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost soluţionat pe excepţia netimbrării apelului invocată de reclamantă, anulându-se ca netimbrat acest apel prin Decizia nr. 49 din 14 martie 2008, instanţa de apel reţinând că pârâta deşi a fost citată cu menţiunea referitoare la timbraj, nu s-a conformat cerinţei impusă de Legea nr. 146/1997 cu modificările şi completările ulterioare.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta S.S. a declarat recurs susţinând că taxa de timbru datorată în apel a fost achitată încă din 12 martie 2008. Dovada plăţii taxei de timbru a depus-o prin fax la dosarul de apel la data de 14 martie 2008, dată la care a solicitat să i se acorde un nou termen de judecată pentru a se depune şi în original această dovadă.
Recursul pârâtei este nefondat.
Analizând actele şi lucrările Dosarului nr. 111/42/2008 al Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, se constată următoarele:
Pârâta S.S. în calitate de apelantă-pârâtă în dosarul menţionat a achitat taxa judiciară de timbru de 25 lei la data de 12 martie 2008, dar înscrisul doveditor a fost înregistrat în copie xerox la dosar la data de 17 martie 2008 şi în original la data de 20 martie 2008 (filele 19-22 din dosarul de apel).
La data de 14 martie 2008 stabilită de instanţa de apel pentru soluţionarea apelului pârâtei, la dosarul cauzei nu se afla această dovadă; astfel că excepţia netimbrării apelului invocată în şedinţa publică din acea dată de către reclamantă, a fost admisă prin Decizia nr. 49 din 14 martie 2008 a instanţei de apel şi pe cale de consecinţă apelul a fost anulat ca netimbrat.
Cum instanţa de apel a făcut corect aplicarea prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată, recursul pârâtei apare ca nefondat şi se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.S. împotriva Deciziei nr. 49 din 14 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2008.