Port infrastructure service fees: appellate failure to adjudicate disputed debt payments and reject accounting expertise violated adversarial principle

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2213/Com din 19 aprilie 2007 a admis acţiunea reclamantei CN A.P.M. SA Constanţa şi a obligat pârâta SC S. SRL la plata sumei de 78.561 euro contravaloare facturi restante; de 12.828,44 euro penalităţi de întârziere, cu 6.253,07 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că între părţi s-a încheiat contractul din 2004, încheiat pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 31 decembrie 2004 având ca obiect asigurarea, contra cost, a folosinţei temporare şi intermitente a infrastructurii porturilor Constanţa, Mangalia şi Midia pentru accesul, manevra, staţionarea şi acostarea navelor armatorilor sau navlositorilor reprezentaţi de Agent, şi prestarea de servicii de către Administraţie pentru aceste nave, că pârâta s-a obligat să achite facturile externe (invoice) emise de reclamantă în euro în termen de 5 zile de la data primirii acestora, cu penalităţi de întârziere la plată de 0,10% din valoarea sumei scadente exprimate în euro şi de 0,07% din valoarea sumei scadente exprimate, în lei, contractul fiind prelungit pentru perioada 19 aprilie 2006 - 31 decembrie 2006 şi pentru anul următor, conform clauzei contractuale; că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, astfel că aceasta datorează contravaloarea facturilor neonorate şi penalităţile de întârziere.

Prin Decizia nr. 255/Com din 26 noiembrie 2007 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC S. SRL Constanţa împotriva hotărârii instanţei de fond, reţinând în esenţă că pârâta datorează contravaloarea facturilor pentru neîndeplinirea obligaţiilor izvorâte din contractele din 2004 şi din 2006 şi penalităţile de întârziere de 0,10% pentru achitarea cu întârziere a acestora, calculate până la 25 ianuarie 2007.

Împotriva menţionatei decizii pârâta SC S. SRL Constanţa a declarat recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului său şi în fond respingerea acţiunii reclamantei.

În criticile formulate recurenta pârâtă susţine în esenţă următoarele:

- greşit a reţinut instanţa de apel că societatea sa datorează sumele de bani pretinse de reclamantă, fără să ia în consideraţie faptul că sumele de bani reprezentând contravaloarea folosinţei infrastructurii portuare aferente navelor S. şi P. au fost achitate de armatorii acestora, iar taxele de tarif bazin, cheiaj şi acces apă au fost, de asemenea achitate integral către SC H.C.M.S. SA;

- că societatea sa nu poate fi prejudiciată, în condiţiile în care s-a achitat contravaloarea serviciilor prestate în totalitate, către administratorul danelor în care acostau cele două nave, aspect recunoscut şi de reclamantă;

- greşit instanţa de apel a respins efectuarea unei expertize contabile, singura în măsură să stabilească eventualele sume de bani datorate reclamantei, avându-se în vedere tarifele percepute de aceasta, raportate la starea navei (în conservare, în reparaţii) şi la numărul zilelor de staţionare în portul Constanţa;

Intimata reclamantă a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.

Recursul pârâtei este fondat şi urmează a fi admis.

Astfel se constată că deşi instanţa de apel a reţinut în mod corect situaţia de fapt în sensul că la baza raporturilor dintre părţi au stat contractele din 2004 şi din 2006, având ca obiect asigurarea de către reclamantă a folosinţei infrastructurii portuare, că reclamanta a furnizat servicii conform obiectului contractelor, aceasta a interpretat greşit clauzele acestora, fără să analizeze şi să pună în discuţia părţilor dacă sumele de bani reprezentând contravaloarea folosinţei infrastructurii portuare aferente navelor S. şi P. au fost achitate de armatorii acestora, dacă taxele de tarif bazin, cheiaj, acces apă au fost sau nu achitate de SC H.C.M.S. SA, cu atât mai mult cu cât acest aspect nu a făcut nici obiectul expertizei contabile judiciare efectuate în cauză, aflată la fila 84-86 dosar apel, instanţa de apel încălcând astfel atât principiul disponibilităţii, cât şi pe cel al contradictorialităţii.

De asemenea, se constată că urmare interpretării greşite a clauzelor contractuale nu s-a stabilit nici pentru ce perioadă sunt datorate aceste sume, care sunt penalităţile corespunzătoare lor.

Totodată la calcularea sumelor datorate ca urmare a folosirii infrastructurii portuare de către navele S. şi P. se vor avea în vedere şi tarifele percepute de reclamantă, raportate la starea navei (în conservare, în reparaţii) şi la numărul zilelor de staţionare în portul Constanţa.

Potrivit art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., judecătorii sunt datori să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, să dea părţilor ajutor activ în apărarea drepturilor şi intereselor lor, fiind totodată obligaţi să hotărască asupra celor ce formează obiectul pricinii deduse judecăţii.

Cu ocazia judecării apelului, instanţa urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, şi să ceară părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare, eventual prin efectuarea unei expertize de specialitate care să lămurească dacă sumele în discuţie sunt sau nu datorate de pârâtă, pe ce perioadă şi ce reprezintă, ce tarife au fost percepute şi în ce condiţii.

Aşa fiind, pentru a asigura o dezbatere echitabilă a motivelor de apel, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va admite, iar decizia va fi casată cu trimitere pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC S. SRL Constanţa împotriva Deciziei nr. 255/Com din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2008.