Reversal of real estate enforcement via return to prior situation under Art. 4041 CPC and debtor's standing based on auction status

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2422/Com, pronunţată la data de 27 aprilie 2007, secţia comercială, a Tribunalului Constanţa a admis cererea formulată de reclamanţii O.N. şi O.L., în contradictoriu cu pârâta SC C.E.B.B. SA, astfel cum a fost întregită, dispunând întoarcerea executării silite înfăptuite de B.E.J., V.Ş. în cadrul Dosarului de executare nr. 64/1995/2001, prin restabilirea situaţiei anterioare desăvârşirii acesteia, cu consecinţa obligării pârâtei să restituie în natură imobilele situate în Mangalia - Hipodrom, judeţul Constanţa, formate din teren intravilan, în suprafaţă de 20.000 mp şi parcela în suprafaţă de 26.000 mp, înscrise în C.F. a Municipiului Mangalia iar, în cazul imposibilităţii restituirii în natură a menţionatelor imobile, obligarea pârâtei să restituie reclamanţilor sumele de 295.000 lei, respectiv 383.500 lei, reprezentând contravaloarea preţului la care au fost adjudecate imobilele de către pârâtă în contul creanţei sale, cu posibilitatea pentru organul de executare de a actualiza - în condiţiile art. 3712 alin. (3) C. proc. civ. - valoarea acestor sume cu indicele de inflaţie calculat pentru perioada cuprinsă între data adjudecării 20 august 2001 şi data plăţii efective şi cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 9.976,52 lei, către reclamanţi.

Spre a hotărâi astfel, instanţa de fond a reţinut că titlul executoriu care a stat la baza urmăririi silite imobiliare a fost anulat şi a aplicat dispoziţiile art. 4041, 4042 C. proc. civ.

Secţia comercială, maritimă, fluvială şi de contencios administrativ a Curţii de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 280/Com, pronunţată la data de 19 decembrie 2007 a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata contravalorii preţului la care au fost adjudecate imobilele în contul creanţei, actualizat la momentul plăţii, ca nefondat, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei şi a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva aceleiaşi hotărâri.

Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în soluţionarea apelului pârâtei, că sunt neîntemeiate criticile vizând greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei de litispendenţă şi a cererii de suspendare a judecăţii, formulată în temeiul art. 244 alin. (1), având în vedere că reclamanţii au renunţat la judecata cererii de întoarcere a executării silite ce a făcut obiectul Dosarului Tribunalului Bucureşti nr. 25727/3/2004; că nu prezintă relevanţă, în cauză, motivele pentru care Curtea de Apel Bucureşti a dispus desfiinţarea sentinţei civile nr. 2680 din 26 mai 1999, ci doar faptul că respectiva sentinţă constituia titlu executoriu în baza căruia au fost executate silit bunurile reclamanţilor, situaţie în care, în mod corect, tribunalul a făcut aplicarea art. 4041 C. proc. civ. şi că soluţia pronunţată de prima instanţă în dezlegarea celui de al doilea capăt de cerere este nelegală, întrucât art. 4041 alin. (3) prevede că în cazul vânzării bunurilor mobile - spre deosebire de cel al bunurilor imobile - creditorul va primi suma rezultată din vânzare, ori potrivit art. 4041 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., în toate cazurile în care se desfiinţează titlul executoriu, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia, iar bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptăţit.

În ce priveşte apelul reclamanţilor s-a reţinut că nu se poate considera că instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut prin faptul că a dispus obligarea pârâtei la plata contravalorii imobilelor executate silit în modalitatea stabilită de art. 4041 alin. (3) C. proc. civ. şi nu în cea arătată de reclamanţi.

Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă SC C.E.B.R. SA invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 şi pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. s-a arătat, în esenţă, că „hotărârea instanţei de apel s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe”, deoarece, potrivit art. 4042 alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă să se pronunţe asupra cererii de întoarcere a executării silite, este instanţa care rejudecă fondul, deci Tribunalul Bucureşti, iar, potrivit dispoziţiilor art. 4042 alin. (3) C. proc. civ., această competenţă revine instanţei de executare, deci Judecătoria Mangalia.

În susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. s-a arătat, în principal, că instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 şi dispoziţiile art. 1144 C. civ., incidente în cauză, şi că SC C.E.B.R. SA - nu are calitate procesuală pasivă în speţă, întrucât nu mai este proprietara imobilelor în litigiu.

Prin concluziile scrise, depuse la dosar, intimaţii au solicitat respingerea recursului, apreciind nefondate motivele invocate în susţinerea acestei cereri.

Recursul este nefodnat.

Cum prin sentinţa nr. 1226, pronunţată la data de 20 iulie 2006 de Judecătoria Mangalia s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de întoarcere a executării formulată de reclamanţi în favoarea Tribunalului Bucureşti, iar, prin decizia civilă nr. 892, pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis recursul formulat de reclamanţi împotriva susarătatei sentinţe, cu consecinţa modificării, în parte, a acestei hotărâri, în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, se constată că, prin menţionata decizie, s-a statuat, irevocabil, asupra competenţei Tribunalului Constanţa, iar competenţa soluţionării apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 2422/Com, pronunţată la data de 27 aprilie 2007 de Tribunalul Constanţa în cauză revine, potrivit art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. şi în conformitate cu art. 35 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 de organizare judecătorească, în speţă, Curţii de Apel Constanţa, aşa încât criticile invocate în susţinerea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ. nu se justifică.

Având în vedere că nici prin apărările formulate în faţa instanţei de fond şi nici prin motivele apelului pârâta apelantă nu a invocat incidenţa în cauză a art. 79 alin. (2) din Legea nr. 58/1998 şi a art. 1144 C. civ., critica nesocotirii acestor texte de către instanţa de apel, fundamentată pe rolul activ impus acestei instanţe de dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., nu poate fi primită, faţă de prevederile art. 292 alin. (1) - care consacră caracterul devolutiv al apelului - şi de faptul că rolul activ al instanţei nu este un mijloc de promovare a conduitei arbitrare a părţilor şi nu poate constitui temeiul substituirii instanţei în poziţia procesuală a uneia din părţi şi în apărarea intereselor acesteia.

În ce priveşte lipsa calităţii procesuale pasive, invocată pentru prima dată în recurs, în considerarea faptului că SC C.E.B.R. SA nu mai deţine în prezent bunurile în discuţie, este de observat că pârâta, figurează ca adjudecatară a imobilelor în litigiu, calitate ce-i conferă, în speţă, legitimare procesuală, ştiut fiind că raportul de drept procesual se leagă valabil între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecăţii ca şi din existenţa unei legături de conexitate cu un astfel de raport.

Pentru aceste considerente nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă.

Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1), teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, iar, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga recurenta, în culpă procesuală, să plătească intimaţilor cheltuielile de judecată pe care aceştia le-au efectuat în această cale de atac, reprezentând onorariu avocat, astfel cum au solicitat şi dovedit prin înscrisurile depuse la dosar (filele 45 - 46).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pâ3râta SC C.E.B.R. SA (C.E.B.) Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 280/Com din 19 decembrie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta - pârâtă să plătească intimaţilor - reclamanţi O.N. şi O.L. suma de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2008.