Non-addressal of appellate grounds: mandatory remand for failure to review specific arguments on contract interpretation and res judicata

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 43/4/3/2006 la data de 27 ianuarie 2006, reclamanta SC A. SRL Bucureşti a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC P.T. SA Bucureşti, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 147.000 dolari SUA echivalent în lei la cursul B.N.R. din ziua plăţii reprezentând minimul garantat de 7.000 dolari SUA lunar stabilit prin art. 10 şi art. 11 din contractul de asociere în participaţiune din 1995 calculate pe perioada 1 ianuarie 2004 - 31 septembrie 2005.

Tribunalul Bucureşti prin sentinţa nr. 1349 din 4 aprilie 2006 a admis acţiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 147.000 dolari SUA, cu titlu de profit garantat, calculat pentru perioada 1 ianuarie 2004 - 30 septembrie 2005, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 500 din 24 octombrie 2006 a admis apelul pârâtei, a anulat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Tribunalul Bucureşti prin sentinţa nr. 4202 din 27 martie 2007, rejudecând fondul cauzei, a respins cererea formulată de reclamanta SC A. SRL Bucureşti.

Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 490 din 25 octombrie 2007 a respins, ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti nr. 4202 din 27 martie 2007.

Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs reclamanta SC A. SRL Bucureşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, că:

- instanţa a interpretat art. 10 din contractul de asociere în participaţiune adăugând la textul articolului noţiunea de profit în sens economic, după scăderea cheltuielilor şi sarcinilor fiscale, ceea ce excede voinţei părţilor astfel cum rezultă din conţinutul art. 10 din contract, critică ce se circumscrie pct. 7 al art. 304 C. proc. civ.;

- puterea lucrului judecat, reglementată prin art. 1201 C. civ. are la bază regula potrivit căreia o acţiune nu poate fi judecată decât o singură dată şi că o constatare consemnată printr-o hotărâre judecătorească, autoritate de lucru judecat greşit reţinută de către instanţa de apel în speţa de faţă, motiv încadrat în pct. 8 al art. 304 C. proc. civ.;

- interpretarea contractului de către instanţa de apel reflectă încălcarea de către aceasta a dispoziţiilor art. 251 - art. 256 C. com. şi deopotrivă, greşita aplicare a prevederilor art. 969 C. civ., art. 1201 C. civ. şi art. 1513 alin. (1) şi (2) C. civ., critică ce vizează pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Părţile în litigiu au înţeles să încheie un contract de asociere în participaţiune ale căror clauze sunt reglementate de prevederile art. 251 - art. 256 C. com.

Reclamanta a solicitat instanţei de fond obligarea pârâtei la plata venitului minim garantat, conform art. 10 şi art. 11 din menţionatul contract, aferent perioadei 1 ianuarie 2004 - 31 septembrie 2005.

Împotriva soluţiei instanţei de fond prin care acţiunea a fost respinsă, reclamanta a formulat apel.

Motivele de apel au fost structurate după cum urmează:

- instanţa de fond a analizat numai susţinerile intimatei-pârâte cu referire la art. 1513 C. civ.;

- instanţa de fond a amplificat şi a denaturat conţinutul art. 11 din contract;

- instanţa de fond nu a analizat art. 4 din actul adiţional din 11 februarie 1996;

- instanţa de fond a omis a examina şi art. 8 din contractul de asociere în participaţiune.

Instanţa de apel avea obligaţia să examineze apelul în raport cu motivele invocate de către apelanta-reclamantă, ori, se constată că, instanţa de apel nu a răspuns criticilor aduse hotărârii pronunţate de către tribunal, ca instanţă de fond, critici ce vizau, în esenţă, greşita aplicare a art. 1513 C. civ., analiza eronată a art. 11 din contractul încheiat, deopotrivă, ignorarea art. 8 al acestuia şi a art. 4 din actul adiţional din 11 februarie 1996.

În consecinţă, nepronunţarea instanţei de apel asupra motivelor de apel astfel cum au fost formulate şi dezvoltate de către reclamantă impune admiterea recursului, modificarea deciziei atacată, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.

Aşa fiind,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Bucureşti împotriva Deciziei nr. 490 din 25 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, modifică decizia atacată, admite apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, - nr. 4202 din 27 martie 2007 pe care o desfiinţează şi trimite cauza spre rejudecare în fond aceleiaşi instanţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2008.