Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2220/2004 AI generated

Fraudulent border crossing acquittal due to lack of incriminating law at time of offense

Case Number Decizia nr. 2220/2004
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice admitted the prosecutor's appeal for annulment, quashing the prior conviction and appellate decision, and acquitted the defendant on the merits. The case involved a criminal challenge to a conviction for fraudulent crossing of the state border, where the defendant had crossed from Bulgaria into Greece in February 2000. The appellate court found that at the time of the act, the lower-level legislature had not criminalized illegal crossing of a foreign state's border for Romanian citizens, as the relevant prohibition was only introduced later in 2001; therefore, the act was not a crime under the law in force at the time of the offense. Relying on the principles of legality and the prohibition of retroactive criminal liability, the court applied the Penal Code provisions regarding acquittal when an act is not defined as a crime by law.

Legislator headnote

AI generated

art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992, art. 81 C. pen, art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen; Fraudulent border crossing acquittal due to lack of incriminating law at time of offense: The case involved a criminal challenge to a conviction for fraudulent crossing of the state border, where the defendant had crossed from Bulgaria into Greece in February 2000. The appellate court found that at the time of the act, the lower-level legislature had not criminalized illegal crossing of a foreign state's border for Romanian citizens, as the relevant prohibition was only introduced later in 2001; therefore, the act was not a crime under the law in force at the time of the offense. Relying on the principles of legality and the prohibition of retroactive criminal liability, the court applied the Penal Code provisions regarding acquittal when an act is not defined as a crime by law.

Keywords

AI generated
criminal offense foreign law principle of legality immigration law fraud illegal departure state liability

Cited Legislation

AI generated
art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992
la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art.
art. 81 C. pen
art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen
a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se impunea achitarea acesteia.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Basis for the acquittal of the defendant because the act was not defined as a crime by law at the time it was committed.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Judecătoria Tg. Jiu, prin sentința penală nr. 1590 din 2 mai 2001, a condamnat pe inculpata G.E. la 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. a) și art. 81 C. pen.

S-a reținut că, în ziua de 1 februarie 2000, inculpata împreună cu alte două persoane, a trecut fraudulos frontiera de stat din Bulgaria în Grecia, fiind reținută de autoritățile grecești.

Tribunalul Gorj, prin decizia penală nr. 722 din 3 septembrie 2001 a admis apelul procurorului și a majorat pedeapsa la un an închisoare, menținând celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Decizia a rămas definitivă prin nerecurare.

În baza art. 409 și a art. 410 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. pen., a declarat recurs în anulare împotriva celor două hotărâri, pentru faptul că inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu era prevăzută de legea penală.

S-a arătat că cele două hotărâri au fost pronunțate cu încălcarea legii.

Potrivit art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 80 din 4 iunie 1999, publicată în M. Of. nr. 396 din 27 august 2000, în vigoare la data judecării în fond a cauzei, constituia infracțiune intrarea sau ieșirea din țară prin trecerea frauduloasă a frontierei de stat, printre altele, de către două sau mai multe persoane împreună și se pedepsea cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

Actul normativ menționat a reglementat doar regimul frontierei de stat a României, astfel că, „intrarea sau ieșirea din țară” se referea numai la teritoriul național și frontiera acestuia.

Din economia textului, rezultă că legiuitorul nu a încriminat și fapta cetățeanului român care trece ilegal frontiera unui stat străin.

Introducerea sau ieșirea dintr-un stat străin prin trecerea ilegală a frontierei acestuia a fost încriminată prin art. 1 din O.U.G. nr. 112 din 3 august 2001, publicată în M. Of. nr. 549 din 3 septembrie 2001, adoptată prin Legea nr. 252 din 29 aprilie 2002, publicată în M. Of. nr. 307 din 9 mai 2002, norme care produc efecte numai pentru viitor.

Ca atare, la 1 februarie 2000, fapta inculpatei nu era încriminată de legea penală.

În consecință, fapta nefiind prevăzută de legea penală, conform art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se impunea achitarea acesteia.

Procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei.

Recursul în anulare este întemeiat.

Într-adevăr, analiza actelor normative încriminatorii a faptei de trecere ilegală a frontierei de stat arată că la data de 1 februarie 2000 când inculpata a comis fapta ce i se impută, aceasta nu era încriminată, încriminarea intervenind mult mai târziu, la 3 septembrie 2001.

În atare situație, instanțele ar fi trebuit să achite pe inculpată, fapta sa nefiind prevăzută de legea penală.

Neprocedând așa, Judecătoria Tg. Jiu și Tribunalul Gorj au pronunțat hotărâri netemeinice și nelegale, ceea ce va face Înalta Curte să privească recursul în anulare, de față, ca întemeiat și să-l admită ca atare, casând hotărârile și, rejudecând cauza, să achite, pe inculpata G.E., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992.

Văzând și reglementarea privitoare la apărarea din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale 1590 din 2 mai 2001 a Judecătoriei Târgu Jiu și deciziei penale nr. 722 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului Gorj, privind pe inculpata G.E.

Casează hotărârile sus-menționate și rejudecând:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpata G.E. pentru infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992.

Onorariul în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.