Tort damages claim: appellate court's improper change of legal basis from delinquency to deposit violates the tantum devolutum principle
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) admitted the rec urs, quashed the Court of Appeal decision, and remanded the case for retrial, effectively ruling in favor of the plaintiff-appellant regarding the procedural handling of the appeal. The dispute concerned a claim for damages based on contractual and tortious liability (Article 998 Civil Code) for the deterioration of goods left in the custody of a commercial entity during an eviction proceeding. The decisive legal basis was the violation of Article 294(1) of the Code of Civil Procedure and the principle of *tantum devolutum, tantum judicatum*, which prohibits an appellate court from changing the legal basis of the action (from Article 998 to Article 1620 Civil Code) without exceeding its jurisdictional limits, combined with Articles 304 and 312 C. Proc. Civ. regarding the grounds for cassation due to illegal procedure and failure to address critical arguments.
Legislator headnote
AI generatedart. 998 C. civ, art. 274 C. proc. civ, art. 1169 C. civ, art. 1620 C. civ, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 294 alin. (1) C. proc. civ; Tort damages claim: appellate court's improper change of legal basis from delinquency to deposit violates the tantum devolutum principle: Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în rezumat, că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1620 C. civ. şi nu cele ale art. 998 C. civ., aşa cum greşit a considerat prima instanţă, perspectivă din care a verificat materialul probator administrat pentru a stabili dacă pârâta şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile specifice depozitarului, stabilind, după verificare, că pretinsa degradare a bunurilor nu poate să-i fie imputată acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava la data de 14 iunie 2006, reclamanta H.M. a chemat în judecată pe pârâta SC D.P. SRL solicitând ca aceasta să fie obligată să-i plătească suma de 1.574.246.300 lei, cu titlu de daune şi cheltuielile de judecată, invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 998 C. civ., art. 422 şi art. 274 C. proc. civ.
Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 43, pronunţată la data de 10 ianuarie 2007, apreciind întemeiată excepţia de necompetenţă materială invocată de pârâtă, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, care, prin sentinţa, secţiei comerciale, de contencios administrativ şi fiscal nr. 1604, pronunţată la data de 28 mai 2007 a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei, pe care a obligat-o să plătească pârâtei suma de 3.800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 998 C. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 1169 C. civ., întrucât din probele administrate nu rezultă nici că pârâta a săvârşit vreo faptă ilicită prin încercarea de a elibera spaţiul comercial al cărui proprietar este de bunurile reclamantei - pe care aceasta, deşi notificată de mai multe ori nu a dorit să le ridice - nici că are vreo culpă în producerea prejudiciului suferit de reclamantă prin predarea acestor bunuri în custodia reprezentantului pârâtei prin procesele verbale încheiate de executorul judecătoresc la data de 11 - 12 august 2004.
Reclamanta a formulat apel împotriva sentinţei tribunalului arătând, în principal, în motivarea acestei cereri că instanţa de fond a interpretat greşit probele administrate, reţinând că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 C. civ., întrucât din înscrisurile depuse la dosar în probaţiune, dar ignorate, rezultă culpa pârâtei în producerea prejudiciului ce face obiectul judecăţii ca şi legătura de cauzalitate între fapta sa culpabilă şi acest prejudiciu.
Secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului şi a obligat apelanta să plătească intimatei suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut, în rezumat, că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1620 C. civ. şi nu cele ale art. 998 C. civ., aşa cum greşit a considerat prima instanţă, perspectivă din care a verificat materialul probator administrat pentru a stabili dacă pârâta şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile specifice depozitarului, stabilind, după verificare, că pretinsa degradare a bunurilor nu poate să-i fie imputată acesteia.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta reclamantă invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că decizia recurată este nelegală, întrucât instanţa de apel, contrar prevederilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., a schimbat temeiul de drept al acţiunii din art. 998 C. civ. în art. 1620 C. civ., care, de altfel, nu-şi găseşte justificare în speţă, şi nu a răspuns criticilor formulate în apel împotriva sentinţei instanţei de fond, vizând nelegalitatea şi netemeinicia acestei hotărâri, faţă de dovezile îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 998 C. civ., în cauză, pentru atragerea răspunderii materiale a pârâtei, aspecte care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 7 C. proc. civ. - recurenta neprecizând relevanţa criticilor aduse primei instanţe faţă de hotărârea ce face obiectul recursului şi faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ.
Recursul este fondat.
Astfel, potrivit art. 294 alin. (1) C. proc. civ., în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, conform regulii de drept „tantum devolutum tantum judicatum”, astfel că, prin intermediul apelului, nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, iar efectul devolutiv al acestei căi de atac se răsfrânge numai asupra a ceea ce s-a judecat în fond, având în vedere că instanţa de apel realizează numai un control judiciar ordinar asupra hotărârii atacate, iar acest control nu poate avea alte elemente decât cele ce au format obiectul primei judecăţi, căci altfel s-ar încălca principiul dublului grad de jurisdicţie - efect limitat, deopotrivă, la criticile formulate de apelant, potrivit art. 295 alin. (1), ce consacră regula de drept „tantum devolutum quantum appellatum”, care constituie o exigenţă a principiului disponibilităţii procesuale, ce se aplică şi în faţa acestei instanţe, obligată să cerceteze cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel.
Este de observat că, prin schimbarea cauzei acţiunii formulată de reclamantă, pe care şi-a fundamentat judecata instanţa de fond şi prin necercetarea criticilor raportate la această judecată, ce au făcut obiectul apelului, instanţa de control judiciar, întemeindu-şi soluţia pe argumente străine -deşi avea a verifica situaţia de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă în limitele cererii de apel - a încălcat precitatele dispoziţii legale şi principiile pe care acestea le consacră, inducând, astfel, incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi pct. 7 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, alin. (2), alin. (3) şi art. 313 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată şi va trimite pricina aceleiaşi instanţe de control judiciar pentru rejudecarea cererii de apel din perspectiva motivelor de critică indicate prin aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta H.M. împotriva Deciziei nr. 13 din 28 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2008.