Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2517/2008 AI generated

Recovery of insurance premiums paid for pre-contractual loss: General three-year limitation applies to undue payment claims

Case Number Decizia nr. 2517/2008
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The Supreme Court dismissed the defendant-insurer's appeal, upholding the Court of Appeal's decision which had reinstated the first-instance dismissal of the action as time-barred; the appellate court's ruling that the three-year general limitation period applied remains in force. The dispute arose from a civil commercial lawsuit where an insurance company sought restitution of damages paid to an insured after determining that the insured hail damage event occurred prior to the effective date of the insurance contract, characterizing the payment as made without legal cause. The decisive legal issue was the applicable statute of limitations for an action to recover an undue payment (undue enrichment) arising from an insurance contract; the court held that the two-year special limitation period for insurance claims under Article 3(2) of Decree No. 167/1958 did not apply to this restitution claim, but rather the three-year general limitation period under Article 3(1) of the same Decree, which began running from the date of the unjustified payment in late 2004, making the suit filed in late 2006 timely.

Legislator headnote

AI generated

art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 132 C. proc. civ, art. 947 alin. (2) C. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Recovery of insurance premiums paid for pre-contractual loss: General three-year limitation applies to undue payment claims: The dispute arose from a civil commercial lawsuit where an insurance company sought restitution of damages paid to an insured after determining that the insured hail damage event occurred prior to the effective date of the insurance contract, characterizing the payment as made without legal cause. The decisive legal issue was the applicable statute of limitations for an action to recover an undue payment (undue enrichment) arising from an insurance contract; the court held that the two-year special limitation period for insurance claims under Article 3(2) of Decree No. 167/1958 did not apply to this restitution claim, but rather the three-year general limitation period under Article 3(1) of the same Decree, which began running from the date of the unjustified payment in late 2004, making the suit filed in late 2006 timely.

Keywords

AI generated
statute of limitations damages payment insurance premium commercial contract duration of insurance entitlement insurance company
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

The procedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded and upholding the appellate court's decision.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 decembrie 2006, la Tribunalul Comercial Mureş, reclamanta SC A.R.A. SA sucursala Mureş, prin reprezentant legal, a solicitat obligarea pârâtei SC S. SRL la plata sumei de 474.547,50 lei cu titlu de despăgubiri şi a dobânzii legale conform art. 3 din O.G.R. nr. 9/2000, de la data convocării la conciliere şi până la plata efectivă a sumei datorate şi a sumei de 7.937 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii s-a arătat că între părţi s-a încheiat contractul de asigurare pentru perioada 19 mai 2004 - 30 octombrie 2004, suprafaţa asigurată fiind de 150,66 ha, cultură măr.

La data de 12 iulie 2007 pârâta a înfiinţat-o pe reclamantă că în urma fenomenului de grindină din data de 10 iulie 2004 a fost afectată întreaga suprafaţă asigurată, întocmindu-se Dosarul de daună nr. AG/007/2004, fiind plătite despăgubiri în sumă de 474.547,50 lei.

Întrucât cultura a fost afectată de grindină la data de 05 mai 2004, anterior datei de intrare în vigoare a contractului de asigurare, reclamanta a arătat că s-au acordat necuvenit despăgubirile menţionate mai sus solicitând, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 136/1995 şi ale art. 942, 948 şi 953 C. civ., restituirea acestei sume.

Prin sentinţa comercială nr. 857 din 15 mai 2007 a Tribunalului Comercial Mureş s-a respins ca prescrisă acţiunea introdusă de SC A.R.A. SA - Sucursala Mureş împotriva SC S. SRL Reghin, cu motivarea că în cazul contractului de asigurare, termenul de prescripţie este de 2 ani, iar dreptul la acţiune s-a născut la data producerii riscului asigurat, adică la data de 10 iulie 2004, faţă de care introducerea acţiunii la data de 15 decembrie 2006 este prescrisă.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta invocând nelegalitatea acesteia deoarece faţă de obiectul litigiului, termenul de prescripţie aplicabil în speţă este cel general, de trei ani, conform art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958.

Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 16/A din 14 februarie 2008 a admis apelul, a desfiinţat hotărârea şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a se pronunţa această hotărâre a reţinut, pe de o parte, că, în cauză, nu este incident termenul de prescripţie special de doi ani, prevăzut de art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 ci, termenul general de prescripţie de trei ani, prevăzut de art. 3 alin. (1) din decret, acţiunea în pretenţii pentru plata nedatorată fiind o acţiune patrimonială, dreptul la acţiune născându-se la momentul efectuării pretinsei plăţi nedatorate, dar, pe de altă parte şi dacă s-ar admite că este incident art. 3 alin. (2) din decret, acţiunea reclamantei tot este în termen faţă de data de la care a început să curgă termenul de 2 ani, care nu este aceea a producerii riscului asigurat ci, a efectuării pretinsei plăţi nedatorate.

Astfel, în cauză, plata necontestată a avut loc în perioada 28 - 30 decembrie 2004, încât, acţiunea introdusă la 15 decembrie 2006 este în termen.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, în termenul legal, pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea acesteia în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă, ca nefondat.

A susţinut, în esenţă, că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece plata îşi are izvorul în raportul contractual de asigurare, temei pe care şi-a fundamentat şi reclamanta acţiunea, susţinerea din răspunsul la întâmpinare că este o plată nedatorată neputând fi primită faţă de exigenţele impuse de art. 132 C. proc. civ.

În acest cadru procesual, sunt incidente dispoziţiile speciale aplicabile contractului de asigurare, respectiv art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, privind prescripţia extinctivă de 2 ani, iar potrivit art. 7 alin. (3) din acelaşi decret şi art. 947 alin. (2) C. civ., dreptul la acţiune al reclamantei s-a născut în momentul producerii evenimentului pentru înlăturarea căruia s-a făcut asigurarea şi nu la data plăţii cum, nelegal, a reţinut instanţa de apel.

Dând o altă interpretare ar însemna să se ignore natura contractului de asigurare care este un contract aleatoriu, afectat de condiţia suspensivă a producerii riscului asigurat, singura care determină naşterea dreptului la acţiune.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958, termenul special de prescripţie de doi ani este aplicabil în materia asigurărilor în legătură cu apărarea dreptului subiectiv al asiguratului de a primi despăgubiri civile, în cazul realizării riscului asigurat, termen care, evident, începe să curgă de la data producerii evenimentului.

În cauză, chiar dacă reclamanta a invocat contractul de asigurare prin acţiunea introductivă, aceasta are ca obiect restituirea sumelor achitate asiguratului pentru realizarea evenimentului asigurat, anterior intrării în valabilitate a contractului de asigurare, deci, fără titlu, astfel că nu se poate susţine că s-ar fi nesocotit art. 132 C. proc. civ.

În aceste limite ale investirii, instanţa de apel a concluzionat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 care prevăd termenul general de prescripţie de trei ani, excepţiile fiind de strictă aplicare.

Acest termen curge de la data naşterii dreptului la acţiune, în restituirea plăţii nedatorate neavând relevanţă data producerii evenimentului asigurat - 5 mai 2004 -, ci data la care s-a produs prejudiciul, care nu poate fi anterioară plăţii.

Cum plata s-a făcut la 28 - 30 decembrie 2004, iar acţiunea s-a promovat la 15 decembrie 2006, soluţia instanţei de apel este, deci, la adăpost de toate criticile aduse, fiind legală încât în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC S. SRL Reghin împotriva Deciziei nr. 16/A din 14 februarie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2008.