Recharacterization of purported participation agreement as lease for termination on non-payment of rent

Asupra recursului, de față,

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele,

Judecătoria Hârlău prin sentinţa civilă nr. 580 din 13 octombrie 2005 a admis acţiunea reclamantei C.C.Z. Tg. Frumos cu sediul social în Târgu-Frumos judeţul Iaşi în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL cu sediul social în Hârlău judeţul Iaşi, dispunând rezilierea contractului de închiriere intitulat „contract de asociere” încheiat la data de 10 ianuarie 2003. A mai fost dispusă şi evacuarea pârâtei din spaţiul în suprafaţă de 64,47 mp situat în oraş Hârlău, judeţul Iaşi şi obligarea ei la plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Iaşi prin Decizia civilă nr. 353 din 10 martie 2006 a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Hârlău, a admis apelul declarat de pârâta SC S.I. SRL împotriva sentinţei nr. 580 din 13 octombrie 2005 pronunţată de Judecătoria Hârlău, pe care a anulat-o în tot şi a reţinut cauza pentru judecată în primă instanţă de Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu motivarea că obiectul contractului este un spaţiu comercial, bun ce face parte din fondul de comerţ al reclamantei, iar evacuarea este un capăt de cerere neevaluabil în bani.

Prin sentinţa comercială nr. 736 din 11 aprilie 2007 Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.C.Z. Tg. Frumos în contradictoriu cu pârâta SC S.I. SRL, în sensul că a dispus rezilierea contractului de închiriere intitulat contract de asociere din 10 ianuarie 2003, evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţa de fond a reţinut, în principal, că actul încheiat de părţi din 10 ianuarie 2003 are natura unui contract de închiriere şi nu a unui contract de asociere în participaţiune. Astfel, rezultă clar că persoana juridică ce a pus la dispoziţie spaţiul comercial nu avea nici o responsabilitate în ceea ce priveşte suportarea pierderilor, aceasta urmând a primi doar o sumă fixă lunară ca urmare a atribuirii folosinţei imobilului.

S-a impus rezilierea contractului de închiriere încheiat între părţi, deoarece societatea pârâtă nu a făcut dovada achitării sumei de bani datorate cu titlu de chirie începând cu luna mai 2004.

Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 7 din 13 februarie 2008 a respins apelul formulat de pârâta SC S.I. SRL Hârlău împotriva sentinţei nr. 736 din 11 aprilie 2007 a Tribunalului Iaşi, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă toate argumentele primei instanţe.

Împotriva Deciziei nr. 7 din 13 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, a promovat recurs pârâta SC S.I. SRL Hârlău, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului şi modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acţiunii, cu acordarea cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat că nu a fost demonstrată existenţa nevoii de extindere a activităţii reclamantei, că motivele invocate nu pot atrage rezilierea contractului, neexistând culpă din partea pârâtei în derularea relaţiilor contractuale.

Intimata-reclamantă C.C.Z. Tg. Frumos a depus o cerere intitulată întâmpinare, nemotivată în fapt şi în drept, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat, în raport de toate criticile aduse prin cererea de recurs, constatând că sunt nejustificate, urmează a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru considerentele care vor fi expuse.

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 2 decembrie 2004 la Judecătoria Hârlău, reclamanta C.C.Z. Tg. Frumos a solicitat rezoluţiunea contractului de închiriere intitulat contract de asociere din 10 ianuarie 2003, evacuarea pârâtei SC S.I. SRL din spaţiul în suprafaţă de 64,47 mp situat în oraşul Hârlău, parter şi obligarea la cheltuieli de judecată, determinat de neplata chiriei.

Printr-o integrală şi completă apreciere a probelor, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părţi, cu reala întindere a drepturilor şi obligaţiilor asumate reciproc, fiind dată o corectă interpretare clauzelor contractului de închiriere din data de 10 ianuarie 2003. Nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 251 C. com., care prevăd că asocierea în participaţie are loc atunci când un comerciant sau o societate comercială acordă uneia sau mai multor persoane ori societăţi o participaţiune în beneficiile sau pierderile uneia sau mai multor operaţiuni, sau chiar asupra întregului comerţ.

Amplu documentat, instanţa de apel a expus că fiind vorba de ocuparea unui spaţiu în limitele înscrise în contract, evident că beneficiara contractului, care şi-a desfăşurat aici activitatea, se impune a fi obligată să achite chiria aferentă, în caz contrar regimul sancţionator fiind acela al rezilierii contractului.

Pentru aceste raţiuni, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S.I. SRL Hârlău împotriva Deciziei nr. 7 din 13 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, nefiind îndeplinită nici o cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.I. SRL Hârlău împotriva Deciziei nr. 7 din 13 februarie 2008, pronunțată dec Curtea de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2008.