Negative jurisdiction conflict resolved in favor of Brezoi District Court in pre-2013 rovinietă fine challenge.

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi, reclamanta a SC B.C. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A, Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - CESTRIN, anularea Procesului-verbal de contravenţie seria R11 nr. 0098605 din 12 mai 2011, iar, în subsidiar, înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertisment.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, deşi benzinăria a emis rovinietă şi a înscris o inversare a două litere, respectiv RB cu BR, nu s-a prejudiciat în niciun fel intimata, întrucât valoarea rovinietei, adică 28 de euro, a fost achitată, culpa aparţinând casierei.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Judecătoria Brezoi, prin Sentinţa civilă nr. 951 din 5 martie 2013, a admis excepţia necompetentei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila, reţinând, în esenţă, că dispoziţiile art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, conform cărora plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul, sunt dispoziţii de imediată aplicare.

Învestită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Brăila, prin Sentinţa civilă nr. 4472 din 7 iunie 2013, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a avut în vedere că, potrivit art. 24 din Noul Cod de procedură civilă, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Instanţa a reţinut că norma în cauză - art. 101 din O.G. nr. 15/2002, modificată prin Legea nr. 2 din 1 februarie 2013 - este o normă de procedură, stabilind competenţa materială şi teritorială a instanţelor în această materie specifică.

În speţă, plângerea contravenţională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, fiind supusă, din punctul de vedere al instanţei, vechii reglementări, potrivit art. 24 din Noul Cod de procedură civilă care are aplicabilitate generală.

Aşa fiind, norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013.

În legătură cu prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, instanţa a apreciat că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal, actul normativ realizând o distincţie clară între cele două materii în cadrul celei de-a doua secţiuni.

În concluzie, instanţa a apreciat că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile generale ale art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind competenţa în materie contravenţională.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea Procesului-verbal de contravenţie seria R11 nr. 0098605 încheiat de către pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA la data de 12 mai 2011, prin care reclamanta SC B.C. SRL a fost sancţionată contravenţional cu amendă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, întrucât s-a constatat că autoturismul, aparţinând acesteia, circula pe DN 7 km 188+900M, în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, fără a deţine rovinietă valabilă.

Potrivit art. 101 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2 din 1 februarie 2013, publicată în M.O. nr. 89 din 12 februarie 2013, plângerea, însoţită de copia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul contravenientul.

În speţă, din actele dosarului, rezultă că plângerea formulată împotriva procesului-verbal de contravenţie a fost înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei Brezoi la data de 27 decembrie 2011, anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, iar potrivit art. 24 din acelaşi cod, ce are aplicabilitate generală, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare.

Înalta Curte reţine astfel că norma de competenţă se aplică numai plângerilor contravenţionale înregistrate după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă.

Referitor la dispoziţiile legale invocate de Judecătoria Brezoi, ca instanţă de trimitere, respectiv prevederile art. III coroborat cu art. XXIII alin. (1) şi (4) din Legea nr. 2/2013, se reţine că acestea nu se aplică în materie contravenţională, ci numai în materia contenciosului administrativ şi fiscal.

Or, prin procesul-verbal de contravenţie contestat s-a reţinut că la data de 12 mai 2011 autoturismul aparţinând societăţii reclamante a circulat pe DN 7 km 188+900M, în localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, fără a deţine rovinietă valabilă.

Potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, competenţa soluţionării plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia.

Înalta Curte constată că, în cauză, locul săvârşirii contravenţiei, reţinute în sarcina petentei, este localitatea Seaca, judeţul Vâlcea, localitate aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Brezoi.

3. Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Brezoi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC B.C. SRL în contradictoriu cu pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România S.A, Centrul de Studii Tehnice Rutiere şi Informatică - C.E.S.T.R.I.N. în favoarea Judecătoriei Brezoi.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM