Building tax on inventory assets: rate applicability and untimeliness of administrative appeal
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant tax authority's appeal as untimely, thereby leaving in force the lower court's decision which partially annulled the tax assessment. The dispute concerned an action for the annulment of a local tax decision and a subsequent communication letter that imposed building tax on undeclared real estate valued at approximately 130,987 RON, with the taxpayer arguing that the tax rate applied under Article 253(6) of the Fiscal Code was inapplicable to inventory assets. Although the underlying merits involved the interpretation of building tax rates for non-revalued properties, the High Court decided the case strictly on procedural grounds, finding that the appeal was filed on May 11, 2012, which exceeded the 15-day statutory deadline provided by Article 20(1) of Law No. 554/2004 and Article 301 of the Civil Procedure Code, as the challenged judgment had been communicated on April 20, 2012, and no exception for late filing under Article 103(1) of the Civil Procedure Code was substantiated.
Legislator headnote
AI generatedart. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, art. 301 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; Building tax on inventory assets: rate applicability and untimeliness of administrative appeal: În motivarea cererii de recurs, s-a argumentat, în esenţă, că recurenta a procedat în mod corect la stabilirea impozitului pentru clădirile nereevaluate aparţinând intimatei, şi că instanţa de fond a interpretat în mod eronat statutul clădirilor, excedând dispoziţiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, care nu individualizează pe categorii contabile clădirile supuse impozitării.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 2220 din 28 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL prin administratori judiciari, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Sector 3 - Direcţia Impozite şi Taxe Locale, şi, în consecinţă, a anulat în parte Decizia nr. 13 din 16 ianuarie 2009 şi Adresa nr. 10369 din 12 noiembrie 2008 emise de pârât, respectiv numai în ceea ce priveşte suma de 130.987,48 RON, reprezentând debit principal şi accesoriu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin adresa înregistrată la Consiliul Local Sector 3 - Direcţia Impozite şi Taxe Locale sub nr. 10369 din 12 noiembrie 2008, s-a comunicat reclamantei că figurează înregistrată cu debite restante reprezentând impozit clădiri în cuantum de 517.228,19 RON, din care debit în sumă de 383.150,40 RON şi majorări de 134.077,79 RON.
A mai reţinut că suma de 386.240,71 RON a fost stabilită prin titlul executoriu nr. 274 din 22 mai 2008, care nu face obiectul prezentei acţiuni, putând fi contestată numai în condiţiile art. 172 - 173 din O.G. nr. 92/2003, iar suma de 130.987,47 RON a fost stabilită direct prin actul înregistrat la pârâtă sub nr. 10369 din 12 noiembrie 2008, ca reprezentând impozit pe clădiri stabilit în baza art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, republicată, respectiv prin aplicarea cotei cuprinse între 5% şi 10% la valoarea de inventar a clădirilor proprietatea reclamantei, cota fiind stabilită în concret, între limitele prevăzute de lege, de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Examinând dispoziţiile legale incidente, şi raportându-se şi la concluziile raportului de expertiza tehnică contabilă întocmit în cauză, instanţa fondului a concluzionat că întrucât apartamentele aflate în proprietatea reclamantei sunt înregistrate în categoria stocuri şi nu pot fi reevaluate, la stabilirea impozitului pe clădiri nu se aplică prevederile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, impunându-se în cazul acestora aplicarea cotei prevăzute la alin. 2 al articolului menţionat.
Împotriva Sentinţei civile nr. 2220 din 28 martie 2012 a formulat recurs pârâtul Consiliul Local Sector 3 - Direcţia Impozite şi Taxe Locale, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii în totalitate a acţiunii reclamantei.
În motivarea cererii de recurs, s-a argumentat, în esenţă, că recurenta a procedat în mod corect la stabilirea impozitului pentru clădirile nereevaluate aparţinând intimatei, şi că instanţa de fond a interpretat în mod eronat statutul clădirilor, excedând dispoziţiile art. 253 alin. (6) din Legea nr. 571/2003, care nu individualizează pe categorii contabile clădirile supuse impozitării.
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, invocată de această instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel” iar art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 arată că „hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.”
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul-pârât a formulat recurs la data de 11 mai 2012, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată la data de 20 aprilie 2012 şi, faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 6 mai 2012.
Cum în cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ., cu consecinţa respingerii recursului ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Local Sector 3 - Direcţia Impozite şi Taxe Locale împotriva Sentinţei civile nr. 2220 din 28 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2013.
Procesat de GGC - LM