Nullity of administrative action for lack of defined object despite general call for legal compliance with state institutions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea formulată, reclamanta A. a chemat în judecată pârâţii Preşedintele Camerei Deputaţilor, Preşedintele Senatului, Preşedintele României, Guvernul României şi Consiliul Superior al Magistraturii în temeiul Legii nr. 554/2004, a Constituţiei şi a Tratatelor internaţionale la care România este parte, pentru revenirea la legalitate şi normalitate şi pentru respectarea standardelor Uniunii Europene.

Pârâta Camera Deputaţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată pentru lipsa obiectului.

Prin Sentinţa civilă nr. 4307 din 26 iunie 2012 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele Camerei Deputaţilor din Parlamentul României, Preşedintele Senatului din Parlamentul României, Preşedintele României, Guvernul României şi Consiliul Superior al Magistraturii, pentru lipsa obiectului.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004, fără a se indica actul administrativ tipic sau asimilat contestat.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În motivarea recursului susţine:

- încălcarea competenţei Curţii Constituţionale a României;

- încălcarea, prin hotărârea atacată, a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;

- invocarea unor motive străine de natura pricinii;

- încălcarea cu premeditare a justiţiei din România şi a multor instrumente juridice fundamentale semnate de România ca parte în secolul XX şi în primii ani ai secolului XXI;

- trecerea sub tăcere a multor mijloace de apărare şi probe irefutabile în favoarea celor interesaţi de practicarea traficului de influenţă chiar şi după data aderării României la Uniunea Europeană;

- refuzul abuziv de a respecta dispoziţiile art. 13, 20 şi 148 din Constituţia României şi trecerea sub tăcere a dispoziţiilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în general şi refuzul de a respecta dispoziţiile Capitolului al VI-lea „Justiţie” din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene … simultan cu atitudinea refractară a magistraţilor faţă de adevăr.

Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamanta a chemat în judecată o serie de instituţii ale statului, nemulţumită fiind de cursul petiţiilor, sesizărilor, plângerilor penale şi acţiunilor în justiţie formulate în legătură cu pretinse fapte de corupţie ale administratorului SC T.M. SRL. Prin cererea introductivă se face un apel pentru revenirea la legalitate şi normalitate şi pentru respectarea standardelor Uniunii Europene, fără a se formula însă pretenţii concrete în contradictoriu cu pârâtele, raportat la atribuţiile acestora.

Potrivit art. 112 pct. 3 C. proc. civ.: „obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă. Pentru identificarea imobilelor se va arăta comuna şi judeţul, strada şi numărul, iar, în lipsă, vecinătăţile, etajul şi apartamentul, sau, când imobilul este înscris în cartea funciară, numărul de carte funciară şi numărul topografic.”

Conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ.: „Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.”

Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect, apreciind că nu poate identifica obiectul cererii, i-a pus în vedere recurentei să-şi precizeze cererea.

Instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod corect a anulat cererea de chemare în judecată, având în vedere că reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţiile şi nu s-a conformat solicitării instanţei.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 4307 din 26 iunie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2013.

Procesat de GGC - LM