Inadmissibility of appeal against declination of jurisdiction for non-compliance with irrevocability of jurisdictional rulings

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Procedura în faţa primei instanţe

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 26 septembrie 2012, reclamanta SC P.P. BIDP SRL, în contradictoriu cu pârâtele SC E.D. Dobrogea, Unitatea Teritorială Reţea Călăraşi, A. SA Călăraşi şi SC E. SA Filiala Călăraşi, a contestat refuzul de a reconecta societatea reclamantă la reţeaua de distribuţie electrică, în urma deconectării ilegale de la reţea şi pentru refuzul de a mări puterea energiei electrice ce alimenta sediul secundar al societăţii, de la 20 kw la 60 kw, arătând că pârâta foloseşte proprietatea sa pentru a vinde energie electrică altor societăţi şi cărora le acordă avize de racordare într-o zonă proprietatea sa.

Reclamanta a mai solicitat deconectarea SC A. SA de la reţeaua electrică şi scoaterea cablurilor electrice improvizate de sub tensiunea electrică şi obligarea SC E. SA să revină la reţeaua electrică stabilită iniţial şi eliberarea ieşirii la Dunăre a proprietăţii reclamantei.

Pârâta SC E.D. Dobrogea a depus întâmpinare prin care a solicitat obligarea reclamantei să motiveze în fapt şi în drept fiecare capăt de cerere pentru a putea formula apărări. Prin întâmpinare, pârâta a invocat inadmisibilitatea acţiunii şi excepţia de necompetenţă absolută (materială şi teritorială) a Curţii de Apel Bucureşti, raportat la sediul societăţii în Constanţa şi la obiectul acţiunii.

Prin răspunsurile la întâmpinare depuse de reclamantă, aceasta a precizat temeiul acţiunii-Legea nr. 123/2012 şi Legea nr. 554/2004 şi a solicitat despăgubiri de la societăţile pârâte pentru folosirea proprietăţii sale .

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa civilă nr. 308 din 23 ianuarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul sentinţei menţiunea „fără cale de atac”.

Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a constatat că litigiul este de contencios administrativ, astfel că nu se poate reţine o necompetenţă absolută a instanţei, conform art. 159 pct. 1 C. proc. civ., dar în raport de nivelul ierarhic al SC E.D. Dobrogea, s-a apreciat că instanţa de contencios administrativ competentă este tribunalul administrativ fiscal, deoarece SC E.D. Dobrogea SA este o societate comercială care prestează serviciul public în discuţie pe o anumită zonă (Dobrogea) şi nu pe întreg teritoriul ţării. Aceasta îi conferă statut de autoritate publică locală pentru serviciul public prestat în zona Dobrogea.

Având în vedere că reclamanta a optat pentru instanţa de la domiciliul său, Curtea de Apel Bucureşti şi nu Curtea de Apel Constanţa de la domiciliul pârâtei E.D. Dobrogea SA, s-a constatat că în cauză competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Călăraşi, conform art. 10 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la capetele de cerere referitoare la obligarea societăţilor A. SA şi E. SA la despăgubiri, s-a reţinut că instanţa competentă să soluţioneze capătul principal de cerere urmează a aprecia, în raport de art. 17 din C. proc. civ. şi asupra capetelor accesorii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta SC ”P.P. BIDP” SRL Călăraşi a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.

Aşa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat în prezenta cauză.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepţia inadmisibilităţii invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010, "dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent”, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 5 C. proc. civ., „sunt hotărâri irevocabile .. orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs”.

Din interpretarea logico-juridică a textelor legale menţionate, rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că hotărârea de declinare a competenţei nu este supusă niciunei forme de control judiciar.

Totodată, Înalta Curte reţine că admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat de societatea reclamantă face de prisos examinarea celorlalte cereri şi susţineri ale acesteia, formulate în prezenta cale de atac.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecăţii este inadmisibil şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC ”P.P. BIDP” SRL Călăraşi împotriva Sentinţei civile nr. 308 din 23 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 septembrie 2013.

Procesat de GGC - LM