Inadmissibility of objection to execution for mere challenge to court competence and finality
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed as inadmissible the objection to execution filed by the petitioner against a final criminal decision, ordering the petitioner to pay 20 lei in judicial expenses to the state. The dispute involved the petitioner's challenge to the functional and organic jurisdiction of the Supreme Court and the definitive nature of the underlying judgment, invoking various grounds for objection to execution without citing specific execution impediments or incidents. The court held that the objection was legally unsupported because the challenged decision was pronounced by a competent instance under Article 29(2)(a) of the Code of Criminal Procedure and was final under Article 417(c), while the petitioner failed to demonstrate the specific ambiguities, impediments, or execution incidents required under Article 461(1)(c) and (d) of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen, art. 29 pct. 2 lit. a) C. proc. pen; Inadmissibility of objection to execution for mere challenge to court competence and finality: Decizia penală nr. 4260 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este pronunţată de o instanţă competentă potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi este definitivă în conformitate cu prevederile art. 417 lit. c) din acelaşi cod.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Înaltei Curţi petiţionara L.V. a formulat contestaţie la executare împotriva Deciziei penale nr. 4260 din 18 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 351/39/2008 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii contestatoarea a invocat prevederile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. „dar nu omit nici cazurile prevăzute de art. 461 alin .1 lit. a) şi d) C. proc. pen.”.
Concret, susnumita contestă caracterul definitiv al hotărârii întrucât „au contestat şi contestă competenţa funcţională şi organică a instanţei supreme de a soluţiona recursul meu la data de 18 decembrie 2009”.
Verificând hotărârea atacată în raport de criticile şi motivele invocate, Curtea constată că cererea de contestaţie la executare este inadmisibilă.
Decizia penală nr. 4260 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este pronunţată de o instanţă competentă potrivit dispoziţiilor art. 29 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi este definitivă în conformitate cu prevederile art. 417 lit. c) din acelaşi cod.
Aşadar, contestarea competenţei funcţionale şi organice a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a soluţiona recursul din cauză, făcută de petiţionara L.V., nu are suport legal.
Prin cererea depusă contestatoarea nu indică, în susţinerea cazurilor prevăzute de art. 461 alin. (1) lit. c) şi d) C. proc. pen., nelămuririle ivite cu privire la hotărârea care se execută, vreo împiedicare la executare ori vreun incident ivit în cursul executării.
Faţă de cele ce preced, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă contestaţia la executare formulată de contestatoarea L.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de contestatoarea L.V. împotriva Deciziei penale nr. 4260 din 18 decembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 351/39/2008.
Obligă contestatoarea la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 21 aprilie 2010.