Criminal liability of magistrates for adverse judicial rulings: inadmissibility of criminal complaints as improper challenge to judicial independence

Asupra cauzei penale de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 542/1/2010, petentul T.A. a formulat plângere întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiei din 27 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 1430/P/2008 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea plângerii, petentul folosind termeni „duri” la adresa procurorilor care au soluţionat plângerile sale, apreciază rezoluţiile nelegale şi netemeinice, fiind în contradicţie cu probele administrate.

Examinând plângerea formulată de petentul T.A. în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. împotriva rezoluţiei dispuse în Dosarul nr. 1430/P/20008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în raport cu actele şi lucrările dosarului parchetului, constată plângerea ca fiind nefondată pentru următoarele considerente.

Prin rezoluţia nr. 1430/P/2008 din data de 27 octombrie 2009 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 228 alin. (6) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii: D.N., G.O., P.S., M.S., M.R., B.M., B.L.G., P.S., C.V., Ţ.T., L.E., M.D.E., M.C., N.M.V., O.T.C., C.M., S.C., C.Ş., S.E., P.I., N.V., A.M., A.L. - judecători la Curtea de Apel Craiova, Curtea de Apel Alba Iulia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi magistraţii: N.V. şi G.M.A. - procurori la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 246 C. pen.

Magistraţii susmenţionaţi au fost cercetaţi în urma plângerilor penale formulate de petentul T.A., nemulţumit de soluţiile pe care le-au pronunţat în procesele pe care le-a avut cu SC R.I. SRL Craiova şi Consiliul Municipal Craiova, în decursul anilor 1994-2008.

În rezoluţia atacată s-au reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 396/2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pronunţată de judecătorii R.M. şi B.M. a fost anulat apelul declarat de T.A. împotriva sentinţei civile nr. 307/2004, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 6628/COM72003 cu motivarea că cererea apelantului petent nu se circumscrie dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., fără susţineri, fără acoperire faptică.

Prin decizia civilă nr. 716/2007, pronunţată în Dosarul nr. 1117/63/2007 al Curţii de Apel Craiova, judecătorii P.S., D.N. şi G.O. în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. au respins recursul declarat de T.A. împotriva deciziei nr. 57/2007 a Tribunalului Dolj şi a sentinţei civile nr. 6982/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.

Prin încheierea din data de 14 iunie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia judecători V.N., M.A. şi L.A. au respins cererea pentru îndreptarea erorii materiale strecurată în decizia civilă nr. 663/1997 a Curţii de Apel Alba Iulia pronunţată în Dosarul nr. 452/1997, formulată de T.A., cu motivarea că „prin prezenta cerere se încearcă a fi modificată decizia susmenţionată care a intrat în puterea lucrului judecat”.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 426/2003, pronunţată de judecători: C.Ş., C.M. şi S.C. în Dosarul nr. 5685/2002, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de recurentul revizuent T.A. împotriva decizie civile nr. 2056/2002 a Tribunalul Dolj.

Prin decizia nr. 2023/2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pronunţată de judecătorii M.D., M.C. şi N.M., a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de T.A..

Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 6469/2001 - pronunţată de judecătorii P.S., Ţ.T. şi P.I. în Dosarul nr. 3706/2001 în care T.A. a avut calitatea de intimat, a admis recursul declarat de SC R.I. SRL Craiova împotriva Deciziei civile nr. 64/2001 a Tribunalului Dolj, în baza art. 304 pct. 1 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 17/1997 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, pronunţată de judecătorii P.I., D.N. şi L.E. au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului Craiova şi R.A.A.D.P.F.L. Craiova, cu motivarea că recurentele-pârâte nu au dovedit nici unul din motivele de casare prevăzut de art. 304 C. proc. civ.

Tribunalul Dolj, prin sentinţa nr. 311/1998, pronunţată de judecător C.V. a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R.I. SRL Craiova împotriva pârâtei R.A.A.D.P.F.L. Craiova, obligând-o pe pârâtă să încheie cu reclamanta un contract de închiriere pe o durată de 3 ani, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii pentru imobilul situat în Craiova, pentru suprafaţa de 179,89 mp.

În motivarea rezoluţiei nr. 1430/P/2008 din 27 octombrie 2009, se reţine că magistraţii şi-au exercitat atribuţiile de serviciu, conform dispoziţiilor legale.

Petentul, în baza art. 278 C. proc. pen., în termen legal, a formulat plângere împotriva soluţiei dispusă în Dosarul nr. 1430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin rezoluţia din 27 octombrie 2009.

Prin rezoluţia din 14 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 26456/5905/II/2/2009, procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen. a dispus respingerea, ca neîntemeiată a plângerii petentului, formulată împotriva rezoluţiei nr. 1430/P/2008, precum şi comunicarea soluţiei.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu disp. art. 2781 alin. (7) C. proc. pen. a verificat rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor parchetului, faţă de criticile formulate de petent.

Din analiza multitudinii actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza rezoluţiei din 27 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 1430/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect şi temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului ce a fost examinată în concret şi cărei i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus în mod corect soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de intimaţi.

Magistraţii au pronunţat soluţiile care l-au nemulţumit pe petent pe baza probelor administrate, cu respectarea normelor de procedură, le-au motivat în fapt şi în drept, astfel că nu se poate reţine că nu şi-au îndeplinit atribuţiile de serviciu sau că le-ar fi îndeplinit în mod defectuos, provocând o vătămare intereselor legale ale petiţionarului.

Hotărârile pronunţate de magistraţi sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege şi nu pot constitui fapte penale în funcţie de nemulţumirea părţilor.

A admite această posibilitate ar însemna să se poată cenzura pe cale penală principiul consfinţit în art. 124 alin. (3) din Constituţia României „ judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii”, ceea ce ar reprezenta o atingere adusă statului de drept. Magistratul se află în afara raportului juridic dedus judecăţii şi înfăptuieşte justiţie în numele legii, fiind independent faţă de părţi, iar soluţiile pe care le adoptă ori hotărârile pe care le pronunţă pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.

Posibilitatea formulării unor plângeri reprezintă un drept constituţional şi procesual, însă prin intermediul acestuia nu se poate exercita un control asupra legalităţii şi temeiniciei măsurilor dispuse în cursul procesului.

Dacă s-ar permite astfel, ar însemna instituirea unor căi de atac, neprevăzute de lege, ceea ce este inadmisibil.

Pe de altă parte, prin instituirea răspunderii penale în sarcina persoanelor care îndeplinesc o activitate de jurisdicţie pentru soluţiile pronunţate în cadrul acesteia, se creează posibilitatea unui comportament abuziv al părţilor de rea-credinţă, precum şi o insecuritate juridică, prin recurgerea la calea plângerii penale.

În ceea ce priveşte tragerea la răspundere penală a procurorilor V.S. şi M.I., Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petent nu îndeplineşte condiţiile prev. de art. 222 C. proc. pen., nefiind descrise în concret faptele, data, locul şi împrejurările în care acestea au fost săvârşite.

În raport cu cele menţionate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră rezoluţia din 27 octombrie 2009, dată în Dosarul nr. 1430/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este legală şi temeinică.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.A. împotriva rezoluţiei susmenţionate, rezoluţie pe care o menţine.

În ce priveşte plângerea petentului, privind tragerea la răspundere penală a celor doi procurori Viorica Stoica şi Marius Iacob, aceasta este inadmisibilă, întrucât nu se circumscrie cerinţelor prev. de art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul T.A. împotriva rezoluţiei din 27 octombrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 1430/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2010.