Prosecutorial complaint inadmissibility: scope of judicial review under Art. 2781 CCP limited to dispositive non-referral decisions, excluding administrative transfer orders.

Asupra plângerii de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 3027/VIII/1/2011 din 26 octombrie 2011 Procurorul General Adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, a dispus trimiterea plângerii formulate de numitul R.A. împotriva numiţilor P.E. şi I.E., la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, spre competentă soluţionare.

Prin adresa nr. 3027/VIII/1/2011 din 26 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, i-a fost comunicat petentului faptul că plângerea sa a fost trimisă Ia Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 Bucureşti, spre competentă soluţionare.

Examinând plângerea formulată, potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este inadmisibilă.

În conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., „după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu”.

Din interpretarea dispoziţiei legale susmenţionate rezultă că plângerea care are un asemenea temei vizează expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată, respectiv, neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, precum şi actele procedurale, şi anume, rezoluţia, ordonanţa sau rechizitoriul emise de procuror, în raport cu soluţiile de netrimitere în judecată menţionate.

De altfel, prin Decizia în interesul Legii nr. 57 din data de 24 septembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţii unite, - s-a decis admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. (1) din Codul de procedură penală este inadmisibilă.

În considerentele deciziei susmenţionate s-a arătat că „…din moment ce prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluţiilor de netrimitere in judecata, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că in cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. Aşa fiind în măsura în care nu sunt vizate prevederile art. 2781 C. proc. pen., orice alte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate în baza dispoziţiei sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege”.

În cauză, prin rezoluţia nr. 3515/VIII/1/2011 din 9 decembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, procurorul a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a plângerii formulată de numitul R.A. împotriva adresei cu nr. 3027/VIII/1/2011 din 26 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, cu motivarea că, în cauză, nu au aplicabilitate prevederile art. 278 alin. (2) C. proc. pen.

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că rezoluţia adoptată de procuror este legală şi temeinică, plângerea petiţionarului neavând caracterul unei plângeri penale în înţelesul prevederilor art. 222 C. proc. pen.

Pentru ca plângerea penală să fie considerată mijloc de sesizare a organelor de urmărire penală, ea trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei ce formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului, precum şi mijloacele de probă de care înţelege să se folosească, ceea ce nu este cazul în plângerea formulată de petiţionar.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că în mod corect procurorul a reţinut, analizând conţinutul plângerii petiţionarului, că aceasta are un caracter inform.

În raport de cele de mai sus, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petiţionarul R.A. împotriva adresei cu nr. 3027/VIII/1/2011 din 26 octombrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a fost exercitată cu nerespectarea cerinţelor legale deoarece prin actul procedural atacat nu a fost dispusă niciuna din soluţiile de netrimitere în judecată prevăzute în mod expres şi limitativ în dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. şi anume: neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, aşa încât plângerea se circumscrie accepţiunii unui act pe care legea nu îl îngăduie şi îl sancţionează cu inadmisibilitatea.

În consecinţă, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei susmenţionate se va respinge, ca inadmisibilă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge ca inadmisibilă plângerea formulată de petentul R.A.

Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 martie 2014.