Criminal liability of judges for civil cost allocations and document formalities

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Petentul R.R. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la săvârşirea de către magistratul S.A.G. a infracţiunii prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen., art. 249 C. pen., precum şi a complicităţii la infracţiunea de fals şi uz de fals.

În cuprinsul plângerii s-a reţinut că S.A.G. nu a depus diligenţele necesare în vederea aflării adevărului în legătură cu petitul referitor la acordarea cheltuielilor de judecată şi reprezentarea pârâtei J.D.C. în Dosarul nr. 15863/197/2007 al Tribunalului pentru Minori şi Familie Braşov. Se precizează, în acest sens, că magistratul a acceptat la dosar documente care prezentau elemente certe de nelegalitate şi anume o împuternicire avocaţială, emisă de avocat A.S.L., în care nu era înseriat numărul acesteia şi cel al contractului de asistenţă juridică, precum şi chitanţa din 27 februarie 2008, care nu avea serie şi nu conţinea informaţii de natură a stabili legătura dintre acest înscris şi respectiva cauză. Aceste documente, în opinia petentului, au fundamentat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, aducându-i-se astfel prejudicii materiale şi morale.

Prin ordonanţa nr. 902/P/2009 din 14 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de M.Ş., A.G.S., I.N.I. şi R.D.S. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 288 C. pen., cât şi disjungerea cauzei privind pe avocat A.S.L. şi declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj în vederea continuării cercetărilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 290 C. pen. şi art. 9 din Legea nr. 241/2005.

S-a reţinut că soluţia dispusă de judecători cu privire la cheltuielile de judecată respectă prevederile art. 274 C. proc. civ., iar în ceea ce priveşte pretenţiile intimatei pârâte, acestea nu au fost contestate de recurent sau reprezentanţii acestuia, ca de altfel şi calitatea avocatului, motiv pentru care s-a considerat că magistraţii judecători nu au încălcat nicio normă legală în soluţionarea cauzei.

Împotriva acestei ordonanţe, petentul a formulat plângere, în condiţiile art. 278 C. proc. pen., iar prin rezoluţia din 19 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 9955/4929/II-2/2009 procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului formulată împotriva soluţiei adoptată în Dosarul nr. 902/P/2009.

Nemulţumit de modul de soluţionare a plângerii sale, petentul s-a adresat, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată, considerând atât ordonanţa, cât şi rezoluţia nelegale şi netemeinice, conţinând fapte nereale şi au la bază o cercetare incompletă, ataşând şi un set de acte.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 alin. (7) C. proc. pen., verificând rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor dosarului parchetului, faţă de criticile petentului, constată plângerea petentului nefondată pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor premergătoare efectuate de procuror, ce au stat la baza ordonanţei nr. 902/P/2009 din 14 septembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că, în mod corect şi temeinic motivat, în raport cu fiecare critică a petentului, ce a fost examinată în concret şi căreia i s-a răspuns argumentat, procurorul a dispus soluţia neînceperii urmăririi penale faţă de M.Ş., A.G.S., I.N.I. şi R.D.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen., art. 247 C. pen., art. 248 C. pen. şi art. 288 C. pen. şi disjungerea cauzei privind pe avocat A.S.L.

Totodată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în contextul cauzei, a constatat că nu rezultă existenţa acestor fapte, magistraţii exercitându-şi atribuţiile de serviciu cu respectarea dispoziţiilor legale, respectiv cheltuielile de judecată au fost acordate numitei J.D.C. conform art. 274 alin. (1) C. proc. civ., aprecierea asupra cuantumului acestora revenind judecătorului, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ.

Nu poate fi imputat magistraţilor modul de înregistrare a împuternicirilor avocaţiale şi respectiv a chitanţelor emise de A.S.L. şi astfel partea reprezentată de acest avocat nu poate fi sancţionată prin neacordarea cheltuielilor de judecată.

Din conţinutul actelor existente nu rezultă că petentului i s-ar fi îngrădit folosinţa sau exerciţiul drepturilor ori că i-ar fi fost creată o stare de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasă, sex sau religie, pentru a fi reţinută în sarcina magistraţilor şi infracţiunea prevăzută de art. 247 C. pen.

De asemenea, cu prilejul soluţionării cauzelor civile indicate de către petent nu s-a făcut dovada falsificării vreunului înscris prin contrafacerea scrierii ori subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod cu prilejul instrumentării sau soluţionării cauzelor civile sus-menţionate.

Astfel, din analiza conţinutului actelor premergătoare efectuate în cauză, nu a rezultat că intimaţii magistraţi ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a unor fapte de natură penală.

Curtea constată că magistraţii judecători şi-au îndeplinit în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, aplicând şi respectând normele de procedură, dând o interpretare corectă textelor de lege aplicabile în cauză.

Simpla împrejurare că petentul este nemulţumit de soluţia adoptată în cauzele sale nu poate constitui motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraţilor care au emis-o, atâta timp cât din actele de urmărire penală nu a rezultat că aceştia ar fi săvârşit vreo infracţiune în legătură cu îndeplinirea activităţii de judecată sau că şi-ar fi îndeplinit în mod defectuos atribuţiile de serviciu, soluţiile magistraţilor putând fi supuse controlului prin intermediul căilor de atac.

După epuizarea căilor de atac, niciun alt organ nu poate pune în discuţie autoritatea acestor decizii, deoarece aceasta ar însemna reluarea unor chestiuni asupra cărora există autoritate de lucru judecat.

Instanţa penală sesizată în condiţiile art. 2781 C. proc. pen. nu se poate substitui instanţelor de control judiciar şi, în consecinţă, nu se poate pronunţa asupra temeiniciei şi legalităţii hotărârii pronunţate de o altă instanţă.

Deoarece din actele premergătoare efectuate nu a rezultat că intimaţii magistraţi ar fi săvârşit acte cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a unor fapte de natură penală, în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate reţine criticile formulate de petent în plângerea întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. adresată instanţei supreme, referitoare la insuficienta cercetare, deoarece în etapa actelor premergătoare procurorul este singurul care apreciază asupra oportunităţii efectuării verificărilor pe care le consideră necesare şi suficiente, iar în cauză au fost efectuate numeroase acte premergătoare.

În raport cu cele menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că ordonanţa din 14 septembrie 2009 dată în Dosarul nr. 902/P/2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este legală şi temeinică, motiv pentru care, conform art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea petentului R.R. împotriva ordonanţei sus-menţionate, pe care o va menţine.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul R.R. împotriva ordonanţei din 14 septembrie 2009, dispusă în Dosarul nr. 902/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Menţine ordonanţa atacată.

Obligă petentul să plătească suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2010.