Inadmissibility of complaint against prosecutorial resolution for failure to meet statutory requirements for challenging non-initiation of criminal proceedings
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Penal Section) dismissed the petitioner's complaint as inadmissible, ordering the petitioner to pay 200 lei in judicial fees to the state, thereby leaving the prior procedural status quo in force. The dispute concerned a failure to initiate criminal proceedings or related prosecutorial resolutions, where the petitioner failed to challenge any specific resolution explicitly listed in the law, such as a decision not to initiate proceedings, a closure order, or a termination of prosecution. The court held the complaint inadmissible under Article 287(1) of the Code of Criminal Procedure because it did not target a permissible prosecutorial act and lacked the essential elements of a valid legal challenge as defined by Article 222 of the same Code.
Legislator headnote
AI generatedart. 2871 alin. (1) C. proc. pen, art. 222 C. proc. pen; Inadmissibility of complaint against prosecutorial resolution for failure to meet statutory requirements for challenging non-initiation of criminal proceedings: Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 2 noiembrie 2009, s-a înregistrat pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, plângerea formulată de petiţionarul C.G.M.
În urma examinării plângerii scrise, Înalta Curte constată că plângerea petiţionarului este inadmisibilă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, în cauză, nu s-a atacat niciuna dintre soluţiile procurorului, expres şi limitativ prevăzute de textul de lege, iar, din precizările scrise ale petiţionarului, nu reiese nici conţinutul unei plângeri ca act de sesizare, în condiţiile art. 222 C. proc. pen.
În raport de considerentele expuse, se constată că plângerea petiţionarului C.G.M. este inadmisibilă, urmând a fi respinsă, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul C.G.M.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 decembrie 2009.