Appeal against refusal to prosecute judges for abuse of office and favoring offenders dismissed as unfounded.

Deliberând asupra plângerii, se reţine:

Petentul M.C.V. a formulat plângere la data de 11 august 2009 împotriva rezoluţiei nr. 24/P/2008 din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind nemulţumit de faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de persoanele intimate pe care le-a reclamat.

Au fost ataşate dosarele penale nr. 2428/1/2009 al Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie şi Dosarul nr. 24/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Analizând actele şi lucrările cauzei se constată că prin sentinţa penală nr. 857 din 28 aprilie 2009 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., a dispus trimiterea plângerii petentului împotriva rezoluţiei nr. 24/P/2008 din 3 martie 2009 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a fi verificată în temeiul art. 275-278 C. proc. pen. privind controlul ierarhic interne - legalitatea şi temeinicia soluţiei de netrimitere în judecată în raport cu susţinerile petentului.

Prin rezoluţia nr. 16610/3643/II/2/2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a respins plângerea ca neîntemeiată.

Examinând cele două rezoluţii ale organului de urmărire penală Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sunt legale şi temeinice, plângerea petentului fiind nefondată.

Astfel, la 31 noiembrie 2007 petentul M.C.V. a reclamat mai multe persoane din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieşti şi Curtea de Apel Ploieşti pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 C. pen. şi art. 264 C. pen. fiind nemulţumit de modul în care acestea i-au soluţionat dosarele penale în care avea calitatea de parte vătămată.

Prin ordonanţa nr. 639/P/2007 din 13 decembrie 2007 s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie întrucât erau vizaţi procurorul general şi un alt procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Plângerea care-i privea pe numiţii R.D. şi F. sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 260 C. pen. şi, respectiv numiţii M.A. şi L. a fost soluţionată prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale adoptată în Dosarul nr. 1929/P/2006 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti, soluţie rămasă definitivă prin sentinţa penală nr. 2815 din 5 decembrie 2006 a Judecătoriei Ploieşti şi decizia penală nr. 145 din 5 februarie 2007 a Tribunalului Prahova.

La rândul lor şi procurorii A.G., O.A. şi A.C. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploieşti au fost reclamaţi, alături de agentul de poliţie B.C.A., sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi 264 C. pen., dispunându-se neînceperea urmăririi penale prin rezoluţia nr. 6/P/2007 din 23 martie 2007, soluţie menţinută prin rezoluţia nr. 419/II/2 din 17 aprilie 2007 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti.

Cu privire la aceleaşi persoane la care s-a mai adăugat numitul Dinu Lucian (judecător la Judecătoria Ploieşti) s-a mai adoptat şi rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale nr. 66/P/2007 din 25 aprilie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti, de asemenea menţinută - în cadrul controlului ierarhic intern - de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti (rezoluţia nr. 539/II/2 din 30 mai 2007) cât şi prin sentinţa penală nr. 113 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti şi decizia penală nr. 5919 din 7 decembrie 2007 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Dosarul nr. 24/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie priveşte pe cei trei magistraţi care au adoptat rezoluţiile de netrimitere în judecată, respectiv procurorii G.G. (Dosar nr. 6/P/2007), V.C. (Dosar nr. 66/P/2007) şi C.E., procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti care a confirmat soluţiile în cadrul controlului ierarhic intern instituit prin dispoziţiile art. 275-278 C. proc. pen., reclamaţi pentru aceleaşi pretinse şi infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorilor.

În condiţiile în care nu a putut fi indicată nici o faptă de natură penală în sarcina celor 3 procurori care şi-au îndeplinit strict prerogativele funcţiei, simpla nemulţumire a petentului nu poate constitui baza antrenării răspunderii penale a acestora.

Din moment ce actele premergătoare efectuate nu confirmă nici un indiciu de săvârşire a vreunei infracţiuni în cele două dosare penale, corect au fost adoptate soluţiile de netrimitere în judecată.

Ca atare, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul M.C.V. împotriva rezoluţiei din 3 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 24/P/2008, pe care o şi menţine.

Obligă petentul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2009.