Complaint against initiation of criminal proceedings deemed inadmissible as outside scope of judicial review

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 6455/1/2010, petentul V.T. a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 888/II-2/2010 din 30 iunie 2010 a procurorului şef de secţie, considerând-o nelegală şi netemeinică pentru faptul că în mod greşit s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de petent pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen., întrucât nu există indicii de natură a forma convingerea procurorului că s-a săvârşit o faptă penală. Aspectele reţinute de procuror prin rezoluţia de începere a urmăririi penale, în opinia petentului, nu au nici o legătură cu atribuţiile de serviciu stabilite conform fişei postului. În calitatea sa de director al Direcţiei de Dezvoltare Urbani din cadrul Primăriei Iaşi nu avea atribuţii cu privire la participarea în cadrul şedinţelor de urbanism şi cu atât mai mult de prezentare a vreunei situaţii ce excede atribuţiilor sale.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând plângerea petentului, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., o consideră inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin rezoluţia din 30 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, dată în dosarul nr. 888/II-2/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de V.T.

S-a reţinut că la 21 mai 2010, procurorul şef al Serviciului Teritorial Iaşi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie a dispus începerea urmăririi penale faţă de V.T. sub aspectul săvârşirii de către acesta a infracţiunilor prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen.

Împotriva acestui act al procurorului, petentul V.T. a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, reclamând caracterul nelegal şi netemeinic al rezoluţiei, pornindu-se de la premisa că, la baza emiterii documentului, nu ar fi stat indicii temeinice conform cărora s-a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

Analizând plângerea petentului s-a reţinut de procurorul şef că acesta dezbate cauza pe fond, exprimându-şi şi argumentând apărările raportat la învinuirile aduse, aspecte ce urmează a fi avute în vedere la soluţionarea cauzei de către procuror şi nu pot face obiectul analizei pe care ierarhică, iar infirmarea unei soluţii se poate face numai în cazul în care aceasta încalcă legea, ipoteză care nu se regăseşte în cazul rezoluţiei de începere a urmăririi penale, motiv pentru care a fost respinsă plângerea ca neîntemeiată.

În conţinutul dispoziţiilor art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., aşa cum au fost modificate prin dispoziţiile Legii nr. 356/2006, legiuitorul a prevăzut că, după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278, împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere, în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Aşa cum rezultă din norma procedurală menţionată, plângerea care are un asemenea temei vizează expres şi limitativ soluţiile de netrimitere în judecată, respectiv neînceperea urmăririi penale, scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, precum şi actele procedurale, respectiv rezoluţia, ordonanţa sau rechizitoriul emise de procuror, în raport de soluţiile de netrimitere în judecată menţionate.

De altfel, prin Decizia în interesul Legii nr. 57 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, publicată în M. Of. nr. 283 din 11 aprilie 2008, s-a decis admiterea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, stabilindu-se că „plângerea îndreptată împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispoziţiilor date de acesta, altele decât rezoluţiile sau ordonanţele procurorului de netrimitere în judecată, reglementate de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., este inadmisibilă”.

În considerentele acestei decizii s-a arătat că „… din moment ce prin dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen. este instituit, limitativ, controlul judiciar numai asupra temeiniciei soluţiilor de netrimitere în judecată, în raport cu cercetările efectuate în cadrul actelor premergătoare sau al urmăririi penale, este evident că în cazul celorlalte acte sau măsuri ale procurorului sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de el, un asemenea control din partea judecătorului nu mai poate avea loc. (...) Aşa fiind, în măsura în care nu sunt vizate de prevederile art. 2781 C. proc. pen., orice alte acte sau măsuri ale procurorului ori efectuate în baza dispoziţiei sale nu sunt supuse plângerii ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege”.

Or, în cauză, petentul a formulat plângere împotriva rezoluţiei nr. 888/II-2/2010 din 30 iunie 2010, care nu cuprinde o soluţie de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, soluţii prevăzute în mod expres şi limitativ în norma juridică indicată, aşa încât plângerea petentului se circumscrie accepţiunii unui act pe care legea nu-l îngăduie şi îl sancţionează cu inadmisibilitatea.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge ca inadmisibilă plângerea petentului împotriva rezoluţiei din 30 iunie 2010 dată în Dosarul nr. 888/II-2/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul V.T. împotriva rezoluţiei din 30 iunie 2010 dispusă în dosarul nr. 888/II-2/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie.

Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 09 decembrie 2010.