Prosecutor-Instigation Complaint Rejected; Challenges to Identification Records Are Not Criminal Grounds for Perjury

Asupra cauzei penale de faţă:

La data de 12 mai 2009 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionarul G.I. împotriva rezoluţiei nr. 282/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie considerând că este netemeinică.

A fost ataşat Dosarul nr. 282/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din actele existente la dosar rezultă că petiţionarul G.I., apărător al inculpatului C.I., a formulat denunţ împotriva procurorului anchetator A.A. solicitând cercetare acesteia sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 260 C. pen. raportat la art. 25 C. pen. şi art. 289 C. pen.

Se arată în denunţ că martorul cu identitate protejată T.M. a declarat că nu îl ştie după fizic pe C.I. dar l-a recunoscut după planşa foto prezentată de procurorul A.A., astfel încât există nesuspiciunea că organul de urmărire penală a denaturat conţinutul procesului verbal.

Apreciază denunţătorul că recunoaşterea după planşa foto este o ficţiune a procurorului A.A. în sensul că aceasta fie a consemnat în mod nereal că martorul a fost prezent la parchet, fie i-a indicat acestuia persoana care trebuia să fie recunoscută fără s-o fi văzut vreodată.

Denunţătorul a relaţionat pretinsele acte de instigare la mărturie mincinoasă ale procurorului urmate de falsul intelectual constând în inserarea în procesul-verbal de recunoaştere a împrejurării respective de faptul că iniţial martorul T.M. a susţinut că nu l-a văzut pe C.I. la scurt timp se prezintă la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru a-l recunoaşte din planşele foto.

Prin rezoluţia nr. 282/P/2008 din 5 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de A.A., procuror la D.I.I.C.O.T. - structura Centrală, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 25, raportat la art. 260 C. pen. şi art. 289 C. pen.

Pentru a dispune această soluţie s-a avut în vedere că aspectele invocate de denunţător nu au corespondent şi nici susţinere în realitatea probată, în sensul că faptele pretins săvârşite de magistratul reclamat nu există.

Se arată că prin procesul-verbal din data de 11 octombrie 2004, procurorul de caz a consemnat că din planşa foto fotografia nr. 4, iar fotografia nr. 3 martorul cu identitate protejată T.M. a recunoscut fără nici o ezitare pe numitul C.I. ca fiind persoana pe care a observat-o în Casa del Campo Madrid în timp ce a fost constrânsă să se prostitueze, fiind însoţit de proxenetul Roşu din Galaţi şi împreună cu care efectua ronduri de supraveghere a fetelor ce se prostituau pentru ei.

Se apreciază astfel că din declaraţia dată anterior rezultă că martora l-a recunoscut pe cel care efectua ronduri de supraveghere cu numitul Roşu, iar recunoaşterea ulterioară a inculpatului C.I. din planşa foto nu poate fi pusă sub semnul întrebării cât timp poziţia martorei a fost constantă pe parcursul procesului penal.

Se reţine că din analiza întregului tablou faptic se relevă împrejurarea că aspectele reclamate sunt speculative fiind evidentă lipsa oricărui indiciu privind existenţa unor acte de instigare la mărturie mincinoasă comise de procurorul A.A., aceasta cu atât mai mult cu cât nu există infracţiunea de referinţă.

Împotriva acestei soluţii a declarat plângere petentul G.I. în baza dispoziţiilor art. 278 C. proc. pen. susţinând că în mod greşit s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul A.A. cât timp între cele două procese verbale din data de 4 mai 2004 şi 11 octombrie 2004 întocmite de procuror există contradicţii.

Prin rezoluţia nr. 3457/1761/II-2/2009 din data de 15 aprilie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de numitul G.I. împotriva rezoluţiei nr. 282/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

În considerentele rezoluţiei se arată că nu există nici un fel de indicii cu privire la săvârşirea de către procurorul A.A. a vreunei fapte penale, soluţia de neurmărire penală adoptată în cauză fiind legală şi temeinică.

Împotriva acestei rezoluţii, în termen legal, în baza dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen. a formulat plângere petentul G.I. reiterând aceleaşi motive, respectiv contradicţiile existente între cele două procese-verbale din data de 4 mai 2004 şi, respectiv, 11 octombrie 2004, întocmite de către intimată.

Analizând actele depuse la dosar ca şi actele premergătoare efectuate în cauză, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petent nu este fondată, urmând a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte opinează că în mod corect s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul A.A. cât timp nu rezultă indicii în cauză care să conducă la concluzia că aceasta ar fi săvârşit vreo faptă penală.

Contradicţiile dintre cele două procese-verbale sesizate de petentă sunt justificate de faptul că martora T.M. nu asocia figura pe care a recunoscut-o din planşa foto cu identitatea reală a inculpatului C.I. având în vedere că acesta era cunoscut sub mai multe porecle.

Înalta Curte apreciază că indiferent de poziţia adoptată de martorul T.M., petentul avea posibilitatea de a se plânge de soluţia adoptată potrivit dispoziţiilor art. 275 C. proc. pen. şi nu să formuleze plângere penală împotriva procurorului de caz.

De menţionat că denunţul penal este formulat la aproximativ 4 ani de la presupusa vătămare adusă intereselor inculpatului C.I. iar denunţătorul G.I. nici nu a figurat printre apărătorii care l-au asistat pe inculpatul C.I. în faza de urmărire penală, împrejurări care pun sub semnul întrebării atât denunţul formulat cât şi interesul formulării acestui denunţ.

Aşa cum rezultă din probele dosarului, martorul T.M. nu este singurul martor audiat în cauză privind pe inculpatul C.I., fiind mai mulţi martori care îl acuză pe acesta de proxenetism, precum şi de faptul că face parte dintr-o reţea de traficanţi ca atare chiar şi în situaţia în care ar exista acele presupuse contradicţii invocate de petent acestea nu au un caracter determinant la trimiterea în judecată a inculpatului C.I.

Întrucât în cauză nu rezultă indicii sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reclamate de petent Înalta Curte urmează ca în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. să respingă ca nefondată plângerea formulată de petent.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 2 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul G.I. împotriva rezoluţiei nr. 282/P/2008 din 5 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 noiembrie 2009.