Prize complaint against prosecutor's closure inadmissible for failing to plead criminal elements; costs awarded.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the petitioner's complaint against the prosecutor's resolution closing the file, and ordered the petitioner to pay 100 lei in judicial costs to the state; the resolution remains in force. The dispute involved a petition alleging that a company failed to award a promised prize despite declaring the petitioner a "honored client," but the complaint lacked specific facts, identified persons, or any indication of a crime. The Court held that the complaint failed to meet the requirements of Art. 222 para. (2) of the Criminal Procedure Code (requiring petitioner details, offense description, offender identification if known, and evidence), and did not challenge a non-prosecution solution enumerated under Art. 278¹ para. (1) CPC, rendering it inadmissible as an abuse of the right to petition.
Legislator headnote
AI generatedart. 222 alin. (2) C. proc. pen, art. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art.192 alin. (2) C. proc. pen; Prize complaint against prosecutor's closure inadmissible for failing to plead criminal elements; costs awarded: The dispute involved a petition alleging that a company failed to award a promised prize despite declaring the petitioner a "honored client," but the complaint lacked specific facts, identified persons, or any indication of a crime. The Court held that the complaint failed to meet the requirements of Art. 222 para. (2) of the Criminal Procedure Code (requiring petitioner details, offense description, offender identification if known, and evidence), and did not challenge a non-prosecution solution enumerated under Art. 278¹ para. (1) CPC, rendering it inadmissible as an abuse of the right to petition.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedUsed to declare the complaint inadmissible because it did not concern a non-prosecution solution regulated by this provision.
Ground for ordering the petitioner to pay judicial expenses to the state.
Full text
Asupra cauzei penale de faţă;
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
La data de 06 septembrie 2010 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei nr. 3265/VIII-1/2010 din 23 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, invocând aspecte de ordin general, incoerente şi lipsite de conţinut, referitoare la diferite instituţii ale statului.
Pentru soluţionarea cauzei a fost ataşat Dosarul nr. 3265/VIII/1/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte reţine că prin plângerea adresată parchetului, petiţionarul C.I. a arătat că firma „R.D.”, deşi l-ar fi declarat „client de onoare”, în urma comenzilor repetate făcute, nu i-ar fi acordat premiul înscris în pliantele expediate pe adresa sa, desemnând câştigătoare o altă persoană.
Prin rezoluţia nr. 3265/VIII/1/2010 din 23 august 2010, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus închiderea lucrării, întrucât nu se impune înregistrarea sa în evidenţa cauzelor penale.
Din considerentele rezoluţiei rezultă că plângerea adresată parchetului nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 222 alin. (2) C. procedură penală, reprezentând un abuz în exercitarea dreptului de petiţionare.
Împotriva acestei rezoluţii a formulat plângere petiţionarul, fără a putea fi identificată persoana împotriva căreia formulează plângerea şi nici date privind comiterea vreunei infracţiuni.
Analizând actele existente la dosar, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiţionar este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 222 alin. (2) C. proc. pen., plângerea trebuie să cuprindă datele referitoare la petiţionar, descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut şi a mijloacelor de probă.
Plângerea petiţionarului, adresată atât parchetului, cât şi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu cuprinde elementele prevăzute de art. 222 alin. (2) C. proc. pen., ci se referă la afirmaţii cu caracter general, o înşiruire de instituţii ale statului, acuzaţii referitoare la procurori, judecători, fără a putea fi identificate nici persoane şi nici fapte cu caracter penal.
Având în vedere aceste împrejurări, cât şi faptul că plângerea formulată de petiţionar nu priveşte o soluţie de neurmărire penală din cele reglementate limitativ şi expres de dispoziţiile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de petiţionar este inadmisibilă, urmând să o respingă ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petiţionarul C.I. împotriva rezoluţiei nr.3265/VIII-1/2010 din 23 august 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.