Transfer annulment bid inadmissible; 100 lei costs ordered

Asupra cauzei penale de faţă:

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, sub nr. 7018/1/2010, petentul L.A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Încheierii nr. 751 din 29 aprilie 2010, prin care i s-a respins cererea de strămutare a Dosarului penal nr. 15323/301/2009 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la o altă instanţă egală în grad.

În motivarea contestaţiei sale a invocat faptul că la primul termen de judecată a depus o cerere pentru imposibilitate de prezentare şi amânarea judecării cauzei, cerere ce i-a fost încuviinţată şi i s-a acordat termen la data de 29 aprilie 2010, când nu a mai fost citat, iar cererea i-a fost respinsă.

Pentru aceste considerente a invocat disp. art. 386 lit. a) C. proc. pen. şi a solicitat admiterea contestaţiei în anulare privind Încheierea nr. 751 din 29 aprilie 2010.

Potrivit art. 386 C. proc. pen., se poate face contestaţie în anulare împotriva hotărârilor penale definitive, în următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;

b) când partea dovedeşte ca la termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a încunoştinţa instanţa despre aceasta împiedicare;

c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i1), cu privire la care existau probe în dosar;

d) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie.

În cauză se constată că s-a formulat contestaţie în anulare împotriva unei încheieri prin care s-a soluţionat cererea de strămutare formulată de contestator.

În vederea verificării prealabile a contestaţiei în anulare întemeiată pe disp. art. 386 lit. a), c) şi e) C. proc. pen., legiuitorul a fixat o etapă procesuală în care instanţa examinează dacă cererea de contestaţie este făcută în termenul legal, dacă motivele invocate se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, dacă cererea este făcută de o persoană care are calitatea procesuală cerută de lege dacă s-au depus sau se invocă dovezi care sunt la dosar şi dacă contestaţia priveşte o hotărâre definitivă pronunţată de instanţa de recurs.

Examinând în principiu contestaţia în anulare formulată de către contestatoare, potrivit art. 391 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Potrivit art. 391 C. proc. pen., admiterea în principiu a unei contestaţii în anulare presupune realizarea cumulativă a cerinţelor legii anterior menţionate.

Contestaţia în anulare întemeiată pe motivul prev. de art. 386 lit. a) C. proc. pen., se poate exercita numai împotriva hotărârilor penale pronunţate de instanţele de recurs, adică a hotărârilor penale care au rămas definitive la instanţa de recurs. Or, în cauză încheierea prin care s-a soluţionat cererea de strămutare a cauzei şi care face obiectul prezentei contestaţii în anulare nu a fost soluţionată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, ci ca instanţă de fond, astfel încât contestaţia este inadmisibilă, întrucât nu priveşte o hotărâre penală definitivă pronunţată în recurs.

Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de L.A. împotriva încheierii nr. 751 din 29 aprilie 2010 a Înaltei de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatorul la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.A. împotriva Încheierii nr. 751 din 29 aprilie 2010 a Înaltei de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 1738/1/2010.

Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2010.