Legislator Case Law & Legislation
Sentința nr. 1642/2009 AI generated

Direct filing of criminal complaint against a prosecutor: jurisdictional requirement to address the competent prosecution office for preliminary investigation

Case Number Sentința nr. 1642/2009
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Dismissed

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice ordered the transfer of the complainant’s criminal complaint to the Prosecution Office of the High Court for further investigation, effectively ruling that the court was improperly seised and directing the case to the competent investigative authority. The dispute arose from a criminal complaint filed directly with the Court, alleging abuse of office, falsification, and other offenses by a prosecutor at the same institution; the core issue was procedural jurisdiction rather than the merits of the accusations. Relying on Article 222(7) of the Code of Criminal Procedure and the general principle that only prosecutors initiate criminal proceedings, the court determined that the complaint was incorrectly addressed to the judiciary instead of the investigative arm, citing Articles 209 and 29 of the Code to establish that the Prosecution Office holds exclusive competence to conduct preliminary investigations against magistrates of the High Court.

Legislator headnote

AI generated

art. 222 alin. (7) C. proc. pen, art. 300 alin. (1) C. proc. pen, art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen; Direct filing of criminal complaint against a prosecutor: jurisdictional requirement to address the competent prosecution office for preliminary investigation: The dispute arose from a criminal complaint filed directly with the Court, alleging abuse of office, falsification, and other offenses by a prosecutor at the same institution; the core issue was procedural jurisdiction rather than the merits of the accusations. Relying on Article 222(7) of the Code of Criminal Procedure and the general principle that only prosecutors initiate criminal proceedings, the court determined that the complaint was incorrectly addressed to the judiciary instead of the investigative arm, citing Articles 209 and 29 of the Code to establish that the Prosecution Office holds exclusive competence to conduct preliminary investigations against magistrates of the High Court.

Keywords

AI generated
filing of criminal complaints criminal investigation prosecutorial jurisdiction lack of jurisdiction procedural requirement abuse of authority

Cited Legislation

AI generated
art. 222 alin. (7) C. proc. pen
The provision cited in the dispositive as the legal basis for transferring the criminal complaint to the competent prosecution office for resolution.
art. 300 alin. (1) C. proc. pen
Înalta Curte, verificând regularitatea actului de sesizare, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., examinând plângerea scrisă formulată de petiţionarul A.I., precum şi dispoziţiile art.
art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen
pen., raportat la art. 29 pct.
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 222 alin. (7) C. proc. pen.

The provision cited in the dispositive as the legal basis for transferring the criminal complaint to the competent prosecution office for resolution.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra plângerii de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea penală înregistrată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 19 august 2009, sub nr. 6772/1/2009, petiţionarul A.I. a solicitat tragerea la răspundere penală a procurorului I.V. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru abuz în serviciu, contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual, încălcarea autorităţii de lucru judecat, împiedicarea participării în proces şi omisiunea sesizării organelor judiciare.

Faţă de conţinutul plângerii, reprezentantul Ministerului Public a solicitat Înaltei Curţi să constate că plângerea penală a fost greşit adresată direct instanţei, astfel că, în temeiul art. 222 alin. (7) C. proc. pen., a cerut ca aceasta să fie trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.

Înalta Curte, verificând regularitatea actului de sesizare, conform art. 300 alin. (1) C. proc. pen., examinând plângerea scrisă formulată de petiţionarul A.I., precum şi dispoziţiile art. 222 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. (ce vizează modul de sesizare a organelor de urmărire penală) constată următoarele:

Procesul penal se desfăşoară ca regulă în două faze, urmărirea penală şi judecata.

În ceea ce priveşte dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală şi de a sesiza instanţa, regula este că ele aparţin procurorului.

Pentru anumite infracţiuni legiuitorul, cu titlu de excepţie, condiţionează punerea în mişcare a acţiunii penale de manifestare de voinţă a persoanei vătămate, exprimată prin introducerea unei plângeri prealabile la organele judiciare competente a dispune începerea procesului penal.

Investirea organelor judiciare - organe de urmărire penală sau instanţa de judecată - nu se poate face în lipsa unei sesizări legale, care constituie temeiul şi punctul de plecare a desfăşurării procesului penal.

Sesizarea reprezintă actul procesual prin care subiectul îndreptăţit se adresează organului judiciar competent, cu solicitarea desfăşurării activelor pe care legea i le conferă ca atribuţii funcţionale.

Pentru determinarea organelor judiciare competente să efectueze urmărirea penală ori judecata, Codul de procedură penală cuprinde dispoziţii privitoare la competenţa acestora de a efectua acte valabile, cu eficienţă legală în desfăşurarea procesului penal, distingând între competenţa după materie, competenţa după calitatea persoanei, competenţa funcţională şi competenţa teritorială.

Din ansamblul normelor privitoare la competenţă, mai exact din prevederile art. 209 alin. (3) şi (4) C. proc. pen., raportat la art. 29 pct. 1 lit. f) C. proc. pen., rezultă că, în cazul infracţiunilor despre care se susţine că ar fi săvârşite de judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori de procurorii de la parchetul de pe lângă această instanţă, este obligatorie efectuarea urmăririi penale de către parchetul corespunzător instanţei care urmează să judece cauza în primă instanţă, respectiv, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, calitatea acestora atrăgând competenţa procurorului în efectuarea cercetărilor.

Ca atare, organul competent să efectueze cercetări în cauza privind pe magistratul procuror I.V. este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Întrucât, plângerea a fost greşit îndreptată de petiţionarul A.I. direct Înaltei Curţi, competenţa de cercetare în cauză aparţinând parchetului ca organ de urmărire penală, doar acesta având posibilitatea conferită de lege de a investi instanţa, în măsura în care probele administrate converg spre vinovăţia celui cercetat, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 222 alin. (7) C. proc. pen., va trimite plângerea spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

În baza art. 222 alin. (7) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiţionarul A.I. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, spre competentă soluţionare.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 octombrie 2009.