Judicial rehabilitation: inapplicability of civil waiver of judgment and mandatory ex officio verification of statutory conditions under the principle of officiality
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedAdmitting the defendant's appeal, the High Court of Cassation and Justice quashed both the appellate decision and the first-instance judgment, remanding the case to the initial tribunal for re-adjudication. The dispute concerned a judicial rehabilitation request for a sentence of three and a half years imprisonment, where the first-instance court erroneously recorded the defendant's waiver of judgment, and the appellate court reversed this to reject the request on the merits, arguing that civil waiver mechanisms do not apply in criminal proceedings governed by the officiality principle. The decisive legal basis was the strict interpretation of the Code of Criminal Procedure, specifically Article 2(2) and Article 4, which establish that criminal proceedings are ex officio and that the legislature did not authorize a waiver of judgment in rehabilitation cases; consequently, the court held that the trial court had a mandatory duty to verify the statutory conditions for rehabilitation and rule on the merits, rendering the prior decisions contrary to law.
Legislator headnote
AI generatedart. 3859pct. 171 C. proc. pen, art. 2 alin. (2) C. proc. pen; Judicial rehabilitation: inapplicability of civil waiver of judgment and mandatory ex officio verification of statutory conditions under the principle of officiality: Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. pen., actele desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 254 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a luat act de declarația condamnatului D.I. de renunțare la judecarea cererii sale de reabilitare judecătorească privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare care i s-a aplicat prin sentința penală nr. 31 din 3 martie 1992 a aceleiași instanțe.
Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 4 din 14 noiembrie 2003, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desființat parțial sentința primei instanțe, respingând, ca nefondată cererea de reabilitare judecătorească formulată în cauză.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că renunțarea la judecată, fiind o instituție de drept civil nu poate fi aplicată și în cadrul procesului penal, unde operează principiul oficialității, situație în care prima instanță trebuia să soluționeze cererea pe fond, în raport de probele existente la dosar până la acea dată.
Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul a declarat recurs în temeiul art. 3859pct. 171 C. proc. pen., susținând că acestea sunt contrare legii.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. pen., actele desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.
Legiuitorul a consacrat, totodată, prin art. 4 din același cod, rolul activ, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judecătorești penale în vederea aflării adevărului, între cele două principii existând o strânsă legătură.
Cum dispozițiile Codului de procedură penală, sunt de strictă interpretare, rezultă că, în cazul reabilitării, legiuitorul nu a prevăzut instituția renunțării la judecarea cauzei, situație în care, conform principiilor enunțate mai sus, prima instanță avea obligația să verifice, din oficiu, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, urmând ca în funcție de aceasta să dispună admiterea ori respingerea cererii.
În raport de cele expuse, hotărârile pronunțate fiind contrare legii, urmează ca recursul declarat de condamnat să fie admis, a se casa aceste hotărâri și a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Giurgiu.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de condamnatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 4 din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.
Casează decizia atacată și sentința penală nr. 254 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2003.