Judicial liability for abuse of office and forgery in criminal sentencing; non-prosecution affirmed as judicial discretion subject only to legal appeals

Asupra plângerii de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Persoana vătămată T.M. a formulat plângere la organul de urmărire penală împotriva judecătorului Boer Maria de la Curtea de Apel Cluj şi procurorului S.A. de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 246 C. pen. şi art. 289 C. pen., în legătură cu soluţia pronunţată prin sentinţa penală nr. 115 din 19 decembrie 2007.

Petiţionarul a susţinut că magistraţii reclamaţi au realizat o judecată viciată în dosarul ce avea ca obiect plângerea sus-numitului, în conformitate cu prevederile art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluţiilor nr. 349/P/2007 şi, respectiv nr. 1133/II/2/2007 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

Prin rezoluţia nr. 411/P/2008 din 31 martie 2009 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii B.M. şi S.A., constatând că faptele nu există.

În motivare s-a arătat că, sentinţa criticată de petiţionar a fost pronunţată de judecător, cu concluziile procurorului, pe baza actelor de la dosar şi exprimă convingerea acestora, putând fi atacată şi desfiinţată numai pe căile legale de atac.

De altfel, recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei penale nr. 115 din 19 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, criticată, a fost respins, prin decizia penală nr. 928 din 13 martie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.

Plângerea petiţionarului împotriva acestei rezoluţii de neurmărire a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin rezoluţia nr. 4389/2129/II/2/2009 din 4 mai 2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică.

Împotriva rezoluţiei de netrimitere în judecată petiţionarul T.M. a formulat plângere, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., la instanţă, criticând prin concluziile scrise adoptarea soluţiei de către parchet fără să fi reţinut corect situaţia de fapt.

Verificând rezoluţia atacată pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi a celor ataşate la cerere, Curtea constată că, plângerea nu este fondată.

Judecătorul B.M. a fost investită legal cu soluţionarea Dosarului nr. 2107/33/2007 al Curţii de Apel Cluj, în care a pronunţat sentinţa penală nr. 115 din 19 decembrie 2007, prin care a respins plângerea formulată pe petentul T.M. în temeiul art. 2781 C. proc. pen.

Asemenea şi procurorul S.A. a fost desemnată în condiţii legale să participe la judecata în cauză.

Soluţia judecătorului, ca şi concluziile procurorului, exprimă convingerea acestor magistraţi rezultată din examinarea actelor şi lucrărilor de la dosar.

Nu există indicii că magistraţii şi-ar fi îndeplinit cu ştiinţă, abuziv, îndatoririle funcţiilor, iar cât priveşte pretinsa infracţiune de fals, nici aceasta nu este susţinută prin vreo dovadă.

De altfel, soluţia adoptată prin sentinţa penală nr. 115/2007, care l-a nemulţumit pe petiţionar, a fost menţinută de Înalta Curte, care prin Decizia penală nr. 928 din 13 martie 2008 a respins, ca nefondat, recursul petiţionarului T.M.

Aşa fiind şi constatând că rezoluţia de neurmărire adoptată de parchet este legală şi temeinică plângerea petiţionarului T.M. va fi respinsă, ca nefondată, cu obligarea acestuia, în conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul T.M. împotriva rezoluţiei nr. 411/P/2008 din 31 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.

Obligă petiţionarul la 120 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 iunie 2009.