Criminal prosecution of judges for civil appellate decision: non-existence of duty violation and independence of judicial reasoning
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff's complaint as unfounded, maintaining the prosecutor's resolution to refuse to initiate criminal proceedings and ordering the plaintiff to pay 100 RON in court costs. The dispute involved a challenge to a non-initiation decision regarding allegations that two judges violated their official duties and caused material harm when they upheld a lower court's civil land possession judgment on appeal, which the prosecution had determined did not constitute a criminal offense. The court held that the prosecution correctly concluded that no factual offense existed because judges, when exercising their independence in interpreting the law and evidence, are subject only to appellate judicial censure, and the alleged violation was not established; this ruling is based on Articles 275-278 and 278¹ of the Code of Criminal Procedure, specifically applying the provision allowing the dismissal of a complaint against a refusal to initiate prosecution when the alleged fact does not exist.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Criminal prosecution of judges for civil appellate decision: non-existence of duty violation and independence of judicial reasoning: Împotriva soluţiei de neurmărire, petiţionarul C.C. a făcut plângere în temeiul disp. art. 275-278 C. proc. pen., respinsă de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică prin rezoluţia nr. 4087/1943/II/2/2009 din 15 aprilie 2009.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, petiţionarul C.C. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă în Dosarul nr. 856/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, la data de 15 aprilie 2009.
În cauză, petiţionarul a solicitat efectuarea de cercetări penale cu privire la judecătorii A.B. şi C.L., întrucât cu ocazia soluţionării recursului în cauza civilă nr. 1948/2002 a Tribunalului Bucureşti, au pronunţat Decizia nr. 970 din 22 mai 2002 - cu încălcarea atribuţiilor de serviciu, cauzându-i un prejudiciu material.
Actele premergătoarele efectuate de procuror au stabilit că în cauză fapta reclamată nu există, iar prin rezoluţia din 18 martie 2009 s-a dispus neînceperea urmăririi penale.
Procurorul a reţinut că, prin Sentinţa civilă nr. 1864 din 22 februarie 2000 a Judecătoriei Sector 6 Bucureşti s-a admis acţiunea formulată de reclamanta C.F. în contradictoriu cu pârâţii C.C. şi C.M., obligând pârâţii să lase reclamantei în deplină folosinţă şi posesie suprafaţa de 75 mp. teren situat în Bucureşti.
Prin decizia civilă nr. 970 din 22 mai 2002, Tribunalul Bucureşti, în complet constituit din magistraţii C.L. şi A.B. (în prezent judecător la Curtea de Apel Bucureşti) au admis apelul petiţionarului, pentru alte motive, pe fond dispozitivul sentinţei civile rămânând acelaşi.
Petiţionarul a susţinut că, prin modul în care au judecat şi soluţia dispusă, i-au fost încălcate drepturile constituţionale, aspect însă neconstatat de procuror.
Împotriva soluţiei de neurmărire, petiţionarul C.C. a făcut plângere în temeiul disp. art. 275-278 C. proc. pen., respinsă de procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică prin rezoluţia nr. 4087/1943/II/2/2009 din 15 aprilie 2009.
Plângerea petiţionarului C.C. întemeiată pe disp. art. 2781 C. proc. pen., este nefondată.
Din actele dosarului nu rezultă încălcarea cu ştiinţă a atribuţiilor de serviciu de către magistraţii judecători şi producerea unui prejudiciu, aşa cum se susţine.
În exercitarea prerogativelor conferite de lege, judecătorii sunt independenţi, în aplicarea şi interpretarea legii şi a probelor dosarului, iar soluţiile judecătoreşti sunt cenzurate prin căile de atac prevăzute de lege, astfel că în mod temeinic şi legal s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale, întrucât fapta reclamată nu există.
Faţă de aceste considerente, conform disp. art. 2781 pct. 8 lit. a) C. proc. pen., plângere petiţionarului va fi respinsă, ca nefondată, urmând a fi menţinut rezoluţia nr. 856/P/2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul C.C., împotriva rezoluţiei nr. 856/P/2009 din 18 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, pe care o menţine.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunţată în şedinţă publică azi 15 iunie 2009