Criminal complaint against prosecutor for procedural acts dismissed as unfounded absent bad faith or malice

Asupra plângerii penale de faţă:

Prin cererea înregistrată la Registratura Generală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 16946 din 23 aprilie 2009 şi pe rolul Secţiei Penale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 3599/1/2009 la 27 aprilie 2009, petiţionarul A.I. a formulat plângere penală împotriva procurorului F.H. de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, favorizarea infractorilor, fals intelectual şi conflict de interese.

În motivarea plângerii petiţionarul arată că la 23 martie 2009 a formulat o plângere în temeiul prev. art. 276 C. proc. pen. la Dosarul nr. 1563/P/2008, învederând că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie încalcă prevederile art. 277 C. proc. pen. şi nu îi comunică rezoluţia adoptată.

Prezentei plângeri a ataşat copia plângerii din 23 martie 2009.

La termenul de judecată din 11 iunie 2009 au lipsit petiţionarul A.I., cât şi intimatul F.H.

Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat cuvântul părţilor, în dezbateri.

Reprezentantul Ministerului Public a solicitat respingerea plângerii petiţionarului, ca nefondată.

Înalta Curte, examinând plângerea formulată de petiţionarul A.I., o constată nefondată pentru următoarele considerente:

Prin rezoluţia nr. 1563/P/2008 din 4 martie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de procurorul F.H. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. şi ped. de art. 246 C. pen., favorizarea infractorului prev. şi ped. de art. 264 C. pen. şi fals intelectual prev. şi ped. de art. 289 C. pen., întrucât faptele nu există.

Obiectul Dosarului nr. 1563/P/2008 l-a reprezentat plângerea penală a petiţionarului A.I. împotriva magistratului procuror F.H., apreciind că acesta a săvârşit infracţiunile menţionate anterior cu ocazia soluţionării dosarului nr. 1280/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Din actele premergătoare a rezultat că magistratul procuror F.H. a dispus prin rezoluţia nr. 1280/P/2008 din 18 noiembrie 2008, neînceperea urmăririi penale faţă de E.P. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246, art. 264 şi art. 289 C. pen.

Împotriva rezoluţiei nr. 1563/P/2008 din 4 martie 2009, petiţionarul A.I. a formulat plângere la procurorul şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe care o consideră „netemeinică” şi „ilegală”.

Prin rezoluţia nr. 2565/1679/II/2/2009 din 13 aprilie 2009 a procurorului şef al Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a respins, ca neîntemeiată plângerea petiţionarului, apreciindu-se că motivele invocate de A.I. nu pot justifica declanşarea procesului penal, atâta vreme cât aceasta putea obţine desfiinţarea soluţiei care-l nemulţumeşte prin exercitarea căilor de atac prev. de art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen., iar nu prin angajarea răspunderii penale a celui care a dispus soluţia criticată.

S-a apreciat că nu s-a dovedit reaua - credinţă a magistratului în adoptarea soluţiei, acesta a combătut punctual şi pertinent susţinerile petiţionarului, motiv pentru care fapta acestuia nu poate fi încadrată în sfera ilicitului penal, soluţia pronunţată fiind legală şi temeinică.

Nemulţumit de modul de soluţionare al plângerii sale petiţionarul A.I. s-a adresat, în termen legal cu plângere, în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., instanţei de judecată.

Verificând legalitatea şi temeinicia rezoluţiei atacate, Înalta Curte, constată nefondată plângerea petiţionarului.

Începerea urmăririi penale este condiţionată de existenţa unor temeiuri suficiente care să confirme că o anumită persoană se face culpabilă de săvârşirea unei infracţiuni.

Totodată trebuie să se constate că nu există vreunul din cazurile prev. de art. 10 C. proc. pen. în care punerea în mişcare sau exercitarea acţiunii penale este împiedicată.

Instanţa constată că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus o soluţie legală şi temeinică în cauză neexistând date care să justifice începerea urmăririi penale împotriva magistratului judecător F.H. pentru săvârşirea infracţiunilor sesizate în plângerea adresată de petiţionar.

Soluţiile adoptate de procuror în virtutea disp. art. 275-277 C. proc. pen. s-au realizat cu respectarea acestor dispoziţii, petiţionarul înţelegând să valorifice criteriile şi nemulţumirile faţă de acestea, nu prin exercitarea unui control judiciar efectuat exclusiv de instanţa competentă, ci formulând direct plângere penală împotriva magistraţilor.

Altfel spus, îndeplinirea de către intimat, în cadrul atribuţiilor de serviciu a actelor procedurale, cenzurabile în calea de atac prevăzută de lege, în lipsa unor elemente de natură a-i pune la îndoială buna credinţă, nu poate constitui temei pentru începerea urmăririi penale pentru comiterea infracţiunilor sesizate.

Faţă de cele arătate, potrivit disp. art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., plângerea petiţionarului va fi respinsă, ca nefondată, menţinându-se rezoluţia atacată ca legală şi temeinică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat petiţionarul la cheltuieli judiciare către stat ocazionate de această fază procesuală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul A.I. împotriva rezoluţiei din 4 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de urmărire penală şi criminalistică, dispusă în Dosarul nr. 1563/P/2008.

Menţine rezoluţia atacată.

Obligă petiţionarul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2009.