Robbery conviction: appellate rejection of mitigation and acquittal sought against statutory minimum sentencing

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 812 din 12 septembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul F.G. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., contopind în pedeapsa respectivă 459 zile rămase neexecutate, prin mecanismul art. 61 C. pen.

Potrivit art. 65 C. pen., inculpatului i s-a interzis exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 14 și art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să-i plătească părții civile S.P., cu titlu de despăgubiri, suma de 700.000 lei, iar statului cheltuieli judiciare în care se va include valoarea onorariului avocatului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 13 mai 2002, inculpatul, plecând împreună cu partea vătămată să vândă fier vechi, s-au oprit la un bar, unde au consumat băuturi alcoolice.

Întrucât, după plecare, au avut un ușor accident și s-au udat, și-au pus hainele la uscat. Cu acest prilej inculpatul, văzând că partea vătămată are într-un buzunar o sumă importantă (980.000 lei), a sustras-o, lovindu-l pe păgubit, care a reacționat, cu pumnul în față.

Faptele au primit caracterizarea juridică menționată.

Apelul inculpatului a fost respins prin decizia penală nr. 851 din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, care și-a însușit integral argumentația și considerentele primei instanțe.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând în scris, personal și prin apărătorul său, reducerea pedepsei, pentru ca în ultimul cuvânt să ceară achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Prin modul cum și-a formulat recursul, inculpatul a adus în discuție cazul prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Recursul inculpatului este nefondat, urmând a fi respins în condițiile art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Activitatea infracțională și vinovăția inculpatului, au fost corect reținute, în deplină concordanță cu probele administrate în cauză și în primul rând cu recunoașterile repetate și constante ale făptuitorului, caracterizarea juridică atribuită faptelor este legală, iar sancțiunea a fost just individualizată, respectându-se întocmai criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Deși inculpatul este recidivist postcondamnatoriu, aplicându-se, în acest sens, art. 37 lit. a) C. pen., totuși instanțele anterioare, reținând și valorificând cu exactitate condițiile concrete ale faptelor și datele favorabile celui în cauză, i-au aplicat o sancțiune foarte apropiată de minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea respectivă.

O reducere a acestei pedepse nu s-ar justifica în raport cu scopul și funcțiile sancțiunii penale și nici nu s-ar concilia cu exigențele prevenției generale și speciale.

În cauză nu se identifică nici o împrejurare care ar putea atenua răspunderea penală a inculpatului.

Văzând și prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. și examinând din oficiu hotărârea atacată, Curtea constată că nu există nici un temei de casare susceptibil a fi considerat și valorificat ca atare.

Așa fiind, Curtea va respinge recursul ca nefondat, va deduce perioada arestului preventiv, și-l va îndatora pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în care se va include și valoarea onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 851 din 20 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă durata arestării preventive de la 6 iunie 2002 până la 17 aprilie 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2003.