Recall against dismissal of criminal prosecution complaint declared inadmissible for violation of res judicata

ÎNALTA CURTE DE CASAflE Şl JUSTIŢIE

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 90 din 17 mai 2012, Curtea de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petenlul B.Ş. împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale dispusă la data de 25 noiembrie 2011 în Dosarul nr. 606/P/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, verificată prin rezoluţia din 6 martie 2012 dispusă în Dosar nr. 143/11/2/2012. Pentru a hotărî astfel a reţinut următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 35 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fot respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.Ş. împotriva rezoluţiilor nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011, nr. 652/P72011 din 13 decembrie 2011 şi nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi.

S-a reţinut că această sentinţă este definitivă şi are a autoritate de lucru judecat, calea de atac a plângerii prev. de art. 2781 C. proc. pen. este o cale devolutivă, iar rezoluţia de neîncepere a urmăriri penale pronunţată în Dosar nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2012 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, fiind examinată sub toate aspectele de fapt şi de drept prin sentinţa penală menţionată în cadru procesual al plângerii formulată de petent.

S-a mai reţinut că dispoziţiile procedural penale nu prevăd posibilitatea formulării de plângeri multiple împotriva aceleiaşi rezoluţii de neîncepere a urmăriri penale, Curtea stabilind astfel că plângerea este inadmisibilă.

Împotriva sentinţei penale nr. 35 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a declarat recurs petentul B.Ş., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 252/454/2012.

Examinând hotărârea recurată, din oficiu, astfel cum impun dispoziţiile art. 3856 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că recursul formulat de recurentul petentul B.Ş., este inadmisibil, având în vedere că decizia pronunţată de Curtea de Apel Galaţi este definitivă.

Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dispoziţiile art. 3851 C. proc. pen. enumera hotărârile precum şi încheierile, care pot fi atacate o singură dată cu recurs.

Căile ordinare de atac sunt strict şi limitativ reglementate prin norma procesual penală, cu arătarea imperativă a persoanelor ce le pot folosi, precum şi a condiţiilor, cazurilor şi termenelor în care pot fi exercitate.

În prezenta cauză prin sentinţa penală nr. 35 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fot respinsă ca nefondată plângerea formulată de petentul B.Ş. împotriva rezoluţiilor nr. 606/P/2011 din 25 noiembrie 2011, nr. 652/P/2011 din 13 decembrie 2011 şi nr. 659/P/2011 din 13 decembrie 2011 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel laşi, în condiţiile în care textul de lege prevăzut la art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. nu permitea formularea nici unei căi de atac în acest context procesual, hotărârea primei instanţe fiind definitivă, împrejurare care a atras inadmisibilitatea controlului judiciar prin recursul solicitat de petiţionar în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Înalta Curte constată, pe de altă parte, constată că petentul, ulterior a mai formulat o altă plângere împotriva rezoluţiei nr. 606/P din 25 noiembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel laşi, plângere soluţionată anterior prin sentinţa penală nr. 35 din 15 martie 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Astfel, exercitând o cale de atac în afara condiţiilor stabilite de lege, demersul astfel realizat va fi sancţionat cu inadmisibilitatea.

Faţă de considerentele precizate, Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 alin. (1)pct. 1 lit. a) teza a ll-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte, va obliga recurentul petent la plata cheltuielilor judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul B.Ş. împotriva sentinţei penale nr. 90 din 17 mai 2012 a Curţii de Apel laşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Irevicabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 8 noiembrie 2012