Admissibility of criminal cassation appeal requiring invocation of specific statutory grounds under Art. 386 CPP
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the *contestație în anulare* filed by the defendant against a final penal decision that had rejected his cassation appeal, ordering him to pay 100 lei in judicial costs. The dispute centered on the defendant's challenge to his criminal conviction, which he alleged was erroneous based on the merits of the case; however, the lower appellate and supreme court decisions affirming the conviction remained in force. The court held the extraordinary remedy inadmissible because the defendant failed to satisfy the cumulative statutory conditions under Article 391(2) of the Code of Criminal Procedure, specifically by not invoking a valid ground as enumerated in Article 386 of the Code of Criminal Procedure and by merely expressing dissatisfaction with the substantive outcome rather than citing specific legal provisions or evidence from the case file that would permit such an extraordinary attack.
Legislator headnote
AI generatedart. 386 C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Admissibility of criminal cassation appeal requiring invocation of specific statutory grounds under Art. 386 CPP: Prin urmare, pentru a fi însă admisibilă contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1339 din 27 aprilie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 3706/98/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii M.S.C. şi P.M. împotriva Deciziei penale nr. 278 din16 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, şi au fost obligaţi recurenţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul P.M., susţinând prin cererea formulată în scris că este nelegală şi netemeinică hotărârea prin care s-a dispus condamnarea sa, arătând totodată că îşi întemeiază contestaţia în anulare pe dispoziţiile art. 386 C. proc. pen.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 3258/1/2012 şi a fost amânată la data de 27 septembrie 2012 ca urmare a solicitării contestatorului pentru a-i da posibilitatea să-şi angajeze apărător.
Până la termenul de judecată din data de 8 noiembrie 2012, contestatorul nu şi-a angajat apărător, cauza rămânând în pronunţare.
Examinând cauza în raport de motivele invocate şi dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de contestaţie în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce urmează:
Prin urmare, pentru a fi însă admisibilă contestaţia în anulare îndreptată împotriva unei hotărâri penale definitive, trebuie îndeplinite cumulativ condiţiile enumerate în art. 391 alin. (2) C. proc. pen., respectiv, contestaţia să fie făcută în termenul prevăzut de lege, motivul invocat să fie dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., iar în susţinerea contestaţiei să fie depuse ori să se invoce dovezi aflate la dosarul cauzei.
Or, în speţă, nu s-au invocat situaţii de felul celor prevăzute la art. 386 C. proc. pen., contestatorul manifestându-şi nemulţumirea cu privire la soluţia, pe fondul cauzei, pronunţată de instanţa de recurs.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că motivul invocat de contestatorul P.M. respectiv, că în mod greşit a fost condamnat de instanţa de recurs, nu face parte din textele incidente pentru a fi admisibilă această cale extraordinară de atac aşa cum prevăd cazurile de contestaţie enumerate expres şi limitativ la art. 386 C. proc. pen.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu au fost invocate nici măcar formal dispoziţiile legale pe baza cărora îşi întemeiază motivele contestaţiei în anulare.
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3706/98/2007.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte va dispune obligarea contestatorului condamnat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul P.M. împotriva Deciziei penale nr. 1339 din 27 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 3706/98/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 noţefmbrie 2012.