Criminal liability for illegal border crossing with foreign states under Romanian Law 56/1992: territorial scope and nullum crimen sine lege
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (High Court) granted the Prosecutor General's appeal in cassation, quashed the lower court's conviction, and acquitted the three defendants for the crime of fraudulent crossing of the state border. The dispute centered on whether the defendants, who illegally crossed the Bulgarian-Greek border in June 2000, could be punished under Law No. 56/1992; the prosecution argued that the act was not a crime because that law regulated only the Romanian state border, not the borders of foreign states. Relying on the principle that *nullum crimen sine lege* and the specific scope of Article 72(1)(b) of Law No. 56/1992, which applies only to the Romanian national territory, the court determined that the defendants' actions were not criminalized at the time of the offense, as the incrimination of illegal entry into or exit from foreign states by Romanians was introduced only later by Government Emergency Ordinance No. 112/2001 and Law No. 252/2002. Consequently, the court ordered the acquittal of the defendants under Article 11(2)(a) in relation to Article 10(b) of the Code of Criminal Procedure, and awarded attorney fees from the Ministry of Justice.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. b) din Legea nr. 56/1992, art. 75 lit. c) C. pen, art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992, art. 99 C. pen, art. 81 C. pen, art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 56/1992; Criminal liability for illegal border crossing with foreign states under Romanian Law 56/1992: territorial scope and nullum crimen sine lege: The dispute centered on whether the defendants, who illegally crossed the Bulgarian-Greek border in June 2000, could be punished under Law No. 56/1992; the prosecution argued that the act was not a crime because that law regulated only the Romanian state border, not the borders of foreign states. Relying on the principle that *nullum crimen sine lege* and the specific scope of Article 72(1)(b) of Law No. 56/1992, which applies only to the Romanian national territory, the court determined that the defendants' actions were not criminalized at the time of the offense, as the incrimination of illegal entry into or exit from foreign states by Romanians was introduced only later by Government Emergency Ordinance No. 112/2001 and Law No. 252/2002. Consequently, the court ordered the acquittal of the defendants under Article 11(2)(a) in relation to Article 10(b) of the Code of Criminal Procedure, and awarded attorney fees from the Ministry of Justice.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for the acquittal of the defendants due to the absence of a criminal offense.
Full text
Asupra recursului în anulare de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 610 din 6 martie 2001 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin neapelare, au fost condamnați inculpații: D.M., D.C. la câte 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 2 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și C.D. la un an închisoare pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei de stat, prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992 cu aplicarea art. 99 C. pen.
Potrivit art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate inculpaților.
În fapt, s-a reținut că, la 24 iunie 2000, cei trei inculpați, constituiți în grup, au trecut fraudulos frontiera de stat bulgaro-elenă.
Împotriva acestei hotărâri, în baza art. 409, art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C.proc. pen. s-a declarat recurs în anulare, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, susținându-se că inculpații au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.
S-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu dispozițiile art. 69 raportat la art. 72 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 56/1992 privind frontiera de stat a României, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă, trecerea frauduloasă a frontierei de stat săvârșită de către două sau mai multe persoane împreună sau de către persoane înarmate.
Prin acest act normativ a fost reglementat doar regimul frontierei de stat a României, formularea „intrarea sau ieșirea din țară” referindu-se numai la teritoriul național și frontierele acestuia.
Din cuprinsul textului evocat, rezultă că legiuitorul nu a incriminat fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliată în România, care trece ilegal frontiera unui stat străin.
Intrarea sau ieșirea dintr-un stat străin, prin trecerea ilegală a frontierei acestuia de către un cetățean român a fost incriminată prin art. 1 din O.U.G. nr. 112 din 3 august 2001, publicată în M. Of. nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobată prin Legea nr. 252 din 29 aprilie 2002 publicată în M. Of. nr. 307 din 9 mai 2002, dispoziții care produc efecte pentru viitor.
Prin urmare, fapta săvârșită de inculpați la 24 iunie 2000, constând în trecerea frauduloasă a frontierei de stat bulgaro-elenă, nu era prevăzută de legea penală, iar instanța era obligată să dispună achitarea inculpaților.
Întrucât nu a procedat astfel, soluția pronunțată de condamnare este nelegală, ceea ce constituie caz de casare conform art. 410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen.
Față de considerentele arătate Curtea, în baza art. 4141 alin. (1) raportat la art. 38515 pct. 2 lit. b) din același cod, urmează a admite recursul în anulare, a casa hsotărârea atacată și a dispune achitarea inculpaților în baza art.11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie plătit din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr.610 din 6 martie 2001 a Judecătoriei Ploiești, privind pe inculpații D.M., D.C. și C.D.
Casează hotărârea atacată.
În baza art. 11 pct.2 lit. a) raportat la art.10 lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpați pentru infracțiunea prevăzută de art. 72 lit. b) din Legea nr. 56/1992, cu aplicarea art. 75 lit. c) pentru inculpații D.M. și D.C. și a art.99 C. pen. pentru inculpatul C.D.
Onorariul de avocat în sumă de câte 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.