Qualified robbery: De minimis threshold and prohibition of conditional suspension for offenses with statutory maximum exceeding fifteen years

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 10 februarie 2003 a Tribunalului Galați a fost condamnată inculpata L.L.P., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. e), coroborat cu art. 74 alin. (2) C. pen., la un an închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a luat act că partea vătămată L.L. nu are pretenții civile în cauză.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că inculpata L.L.P. și partea vătămată L.L. sunt vechi cunoștințe, aceasta din urmă trăind în concubinaj cu fratele inculpatei, până la arestarea lui în iulie 2000.

La începutul lunii aprilie 2001, partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata într-un complex comercial. Văzând că partea vătămată are la gât două lanțuri din argint cu medalion inculpata i le-a cerut afirmând că ar fi de la fratele său care i le-ar fi făcut cadou. Partea vătămată a refuzat și i-a explicat că cele două lănțișoare au fost procurate din bani personali.

În după amiaza de 13 mai 2001, deplasându-se pe str. Barboși, din cartierul Micro 17, împreună cu martorii B.N. și O.I., partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata L.L.P., aceasta fiind însoțită de martorul P.M.

Fără să îi adreseze vreun cuvânt inculpata s-a repezit înspre partea vătămată și i-a smuls de la gât cele două lănțișoare din argint.

Partea vătămată a încercat să le recupereze din mâna inculpatei însă nu a reușit deoarece a fost lovită de aceasta cu picioarele.

Cu cele două lănțișoare asupra sa inculpata a părăsit locul faptei. În urma ei partea vătămată a găsit medalionul provenind de la unul din lănțișoare și o jumătate de medalion de la celălalt lănțișor.

În aceeași zi partea vătămată a sesizat organele de poliție, iar în cursul urmăririi penale lănțișoarele au fost ridicare de la inculpată și predate păgubașei.

Situația de fapt și vinovăția inculpatei au fost stabilite în baza declarațiilor părții vătămate, a declarațiilor martorilor P.M., O.I., B.N. și M.D. probe coroborate cu declarațiile inculpatei.

Curtea de Apel Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 609 din 21 octombrie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpată și a desființat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a aplicat în cauză dispozițiile art. 13 C. pen., menținând pedeapsa.

Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar, primind criticile apelantelor, a constatat că în mod greșit, tribunalul nu a aplicat și dispozițiile art. 13 C. pen., fapta fiind anterioară Legii nr. 169/2002.

Totodată, s-au considerat neîntemeiate criticile formulate de parchet, în sensul greșitei individualizări a pedepsei prin reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante și de inculpată, în sensul lipsei intenției de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie și în subsidiar, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni fiind incidente dispozițiile art. 181 C. pen.

Astfel s-a apreciat că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și că pedeapsa aplicată, situată sub minimul prevăzut de lege prin recunoașterea justificată a circumstanțelor atenuante, este conformă cu pericolul social al infracțiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpata L.L.P., aceasta solicitând în principal achitarea pentru lipsa pericolului social al faptei și în subsidiar suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

1. În conformitate cu dispozițiile art. 181 C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama potrivit alin. (2) al aceluiași text, de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Probele administrate în cauză au confirmat că inculpata, printr-un gest violent a smuls de la gâtul părții vătămate două lănțișoare din argint și pentru păstrarea acestora a lovit cu picioarele persoana păgubită.

Această faptă, care întrunește elementele infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. 2 C. pen., nu poate fi considerată ca fiind lipsită de importanță și că ar aduce o minimă atingere valorilor ocrotite de legea penală, rezultând dimpotrivă că prezintă pericol social și că pentru sancționarea ei este necesară aplicarea unei pedepse.

Prin urmare, nefiind incidente dispozițiile art. 181 C. pen., critica formulată de inculpată nu poate fi primită.

2. Potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (3) C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa mai mare de 15 ani.

Cum pedeapsa pentru infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen., săvârșită de inculpată este de la 5 la 20 ani, nu pot fi aplicate dispozițiile suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare la care a fost condamnată inculpata.

Așa fiind, critica, în sensul greșitei individualizări a pedepsei sub aspectul modalității de executare este nefondată.

3. Întrucât motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul ca nefondat cu obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.L.P. împotriva deciziei penale nr. 609/ A din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 aprilie 2004.