Inadmissibility of extraordinary appeal against decision resolving only procedural inadmissibility rather than merits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation as inadmissible, leaving the lower court’s decision that rejected the appellant’s initial criminal complaint in force. The dispute arose from a criminal complaint against judicial and prosecutorial authorities for acts of investigation, which the Court of Appeal had dismissed as unfounded and the High Court subsequently declared inadmissible on appeal due to the res judicata effect of final decisions regarding judges. The decisive legal basis was the systematic interpretation of Articles 388 and 390 of the Code of Criminal Procedure, establishing that an appeal in cassation is inadmissible if the prior appellate decision did not resolve the merits of the case but only determined a peremptory exception, such as the inadmissibility of the appeal, and thus was not susceptible to execution.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 alin. (1) C. proc. pen, art. 17 pct. 39 din Legea nr. 202/2010, art. 388 C. proc. pen, art. 390 C. proc. pen; Inadmissibility of extraordinary appeal against decision resolving only procedural inadmissibility rather than merits: În acest sens sunt dispoziţiile art. 388 C. proc. pen. care reglementează termenul de introducere a contestaţiei în anulare şi dispoziţiile art. 390 C. proc. pen. care reglementează suspendarea executării, din care rezultă că hotărârea împotriva căreia s-a formulat această cale de atac trebuie să fie susceptibilă de executare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 150 din 18 iulie 2011 Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori de familie, a respins ca nefondată plângerea formulată de petiţionarul Onica Constantin împotriva rezoluţiilor procurorului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a se hotărî astfel s-a reţinut că din actele şi lucrările dosarului precum şi susţinerile petiţionarului nu pot conduce la antrenarea răspunderii penale a magistraţilor care au efectuat acte de urmărire penală sau verificări ale respectivelor soluţii, neputându-se ajunge la extinderea sferei subiecţilor activi a infracţiunilor pentru care petiţionarul a formulat plângere penală, cu consecinţa eludării dispoziţiilor legale care privesc exercitarea căilor de atac şi respectiv a autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti pronunţate în România.
Împotriva acestei sentinţe petiţionarul O.C. a formulat recurs.
Prin sentinţa penală nr. 258 din 27 ianuarie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a respins recursul ca fiind inadmisibil în raport cu prevederile art. 2781 alin. (1) C. proc. pen. aşa cum a fost modificat prin art. 17 pct. 39 din Legea nr. 202/2010 întrucât împotriva hotărârilor pronunţate de judecători nu se mai poate exercita nicio cale de atac deoarece este definitivă, potrivit alin. (8).
Împotriva sentinţei sus-menţionată contestatorul a formulat contestaţie în anulare fără a fi motivată.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă.
Din interpretarea sistematică a dispoziţiilor legale care reglementează calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare, rezultă că nu este suficient ca hotărârea ce face obiectul contestaţiei în anulare să fi fost pronunţată de o instanţă de recurs, ci este necesar ca prin acea hotărâre să se fi soluţionat fondul unei cauze.
În acest sens sunt dispoziţiile art. 388 C. proc. pen. care reglementează termenul de introducere a contestaţiei în anulare şi dispoziţiile art. 390 C. proc. pen. care reglementează suspendarea executării, din care rezultă că hotărârea împotriva căreia s-a formulat această cale de atac trebuie să fie susceptibilă de executare.
Cum în cauză, hotărârea împotriva căreia s-a formulat contestaţie în anulare este pronunţată de o instanţă de recurs, dar prin aceasta nu s-a soluţionat fondul cauzei, ci s-a constatat incidenţa unei excepţii peremptorii - excepţia inadmisibilităţii recursului - Înalta Curte va constata inadmisibilitatea contestaţiei în anulare formulată de O.C.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul O.C. împotriva Deciziei penale nr. 258 din 27 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 540/42/2011.
Obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 octombrie 2012.