Surrender of European Arrest Warrant detainee: necessity of preventive detention due to identity evasion and non-cooperation

Asupra contestaţiei de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 283 din data de 3 octombrie 2014 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare italiene - Tribunalul Brescia, pe numele persoanei solicitate I.M.

A dispus predarea persoanei solicitate I.M., către autorităţile judiciare italiene, cu respectarea regulii specialităţii, prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată.

În baza art. 103 alin. (6) şi alin. (9) din Legea nr. 302/2004 a menţinut arestarea persoanei solicitate, I.M. în vederea predării, pe o durată de 30 zile, începând cu data de 06 octombrie 2014 şi până la data de 04 noiembrie 2014, inclusiv.

A dispus plata lucrării de traducere care se va realiza în regim de urgenţă din fondurile Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare, au rămas în sarcina statului, din care suma de 320 RON reprezentând onorariu avocat oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut că la data de 21 septembrie 2014, a fost înregistrată adresa nr. 10314/11/5/2014, privind ordonanţa de reţinere nr. 54 din 21 septembrie 2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea emisă de autorităţile judiciare italiene, fiind sesizată instanţa în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004, privind arestarea persoanei solicitate I.M., faţă de care s-a emis mandatul european de arestare de către autorităţile judiciare italiene.

S-a mai reţinut că, au fost înaintate procesul verbal încheiat la data de 21 septembrie 2014 de procuror C.L., din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi ordonanţa de reţinere nr. 54/2014 din 21 septembrie 2014, prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate I.M., pentru 24 de ore, cu începere de la 21 septembrie 2014 ora 0305 până la 22 septembrie 2014, ora 0305.

De asemenea s-a reţinut că, prin încheierea din 21 septembrie 2014, s-a dispus admiterea propunerii iar în baza art. 101 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării a persoanei solicitate I.M., pe o durată de 15 zile începând cu data de 21 septembrie 2014 până la 5 octombrie 2014, inclusiv.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare şi a fost fixat termen pentru prezentarea mandatului european de arestare tradus în limba română, la data de 5 octombrie 2014.

S-a avut în vedere adresa din data de 20 septembrie 2014 din cuprinsul căreia rezultă că are patru identităţi, ceea ce îi permite sustragerea de la răspunderea penală sau de la executarea pedepsei şi nu în ultimul rând lipsa eventualei hotărâri de condamnare pentru a se aprecia în cunoştinţă de cauză, astfel că arestarea preventivă este singura măsură necesară pentru a asigura o mai bună desfăşurare a procedurii.

Împotriva acestei încheieri a formulat contestaţie persoana solicitată I.M. iar prin decizia nr. 2702 din 26 septembrie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. 3332/1/2014, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia formulată şi a obligat contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 225 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Prin adresa nr. 10314/11/5/2014 din 20 septembrie 2014, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost înaintat Curţii de Apel Craiova, mandatul european emis de autorităţile judiciare italiene, tradus în limba română.

S-a reţinut că, din cuprinsul mandatului european de arestare persoana solicitată este căutată pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă informatică, furt, organizaţie infracţională, prev. de art. 416 C. pen. italian, art. 12 din Legea nr. 43/91 şi art. 624, 625 C. pen. italian, maximul pedepsei fiind de 4 ani închisoare.

S-a arătat că persoana căutată este membră a unei organizaţii infracţionale ce instalează dispozitive electronice asupra bancomatelor pentru a intercepta codurile cardurilor bancare - fraudă - în complicitate au intervenit la câteva bancomate ale băncilor pentru a lua coduri, apoi le-au folosit la alte carduri de credit clonate pentru a lua bani de la puncte de retragere sau în magazine pentru a cumpăra articole; în complicitate au pătruns în incinta unui bar disco din Rovato, furând din seif 53,000.00 euro în numerar; -în incinta unui magazin alimentar din Franila, furând telefoane mobile, camere digitale etc, în valoare de aproximativ 43,000.00 euro; în incinta unui supermarket din Dello, furând diferite articole.

S-a constatat, că sunt îndeplinite condiţiile de fond şi formă ale mandatului european de arestare preventivă, astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile legale şi nici nu este incident vreunul din motivele de refuz al executării, prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată, văzând şi dispoziţiile art. 103 alin. (5) şi (6) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat contestaţie persoana solicitată I.M.

Concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public şi de apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului persoană solicitată au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Examinând contestaţia, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Potrivit dispoziţiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecăţii sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate. Alin. (2) al aceluiaşi text de lege statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Din dispoziţiile art. 85 şi urm. din Legea nr. 302/2004 rezultă că rolul instanţei române în această procedură se rezumă la verificarea condiţiilor de formă ale mandatului, la soluţionarea eventualelor obiecţiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum şi la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât priveşte conţinutul şi forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 86 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare trebuind să conţină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, şi indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi art. 96 din aceeaşi lege.

Prin adresa nr. 10314/II/5/2014 din 20 septembrie 2014, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a fost înaintat Curţii de Apel Craiova, mandatul european emis de autorităţile judiciare italiene, tradus în limba română.

Analizând actele şi lucrările dosarelor, se constată că faţă de persoana solicitată I.M. a fost emis la data de 23 aprilie 2008 mandatul european de arestare către autorităţile judiciare italiene, aceasta fiind urmărită internaţional pentru săvârşirea infracţiunilor de fraudă informatică, furt, organizaţie infracţională, prev. de art. 416 C. pen. italian, art. 12 din Legea nr. 43/91 şi art. 624, 625 C. pen. italian, maximul pedepsei fiind de 4 ani închisoare.

Din actele cauzei se constată ca fiind îndeplinite cerinţele legii, dat fiind faptul că autorităţile italiene au menţionat expres că decizia judiciară ce a stat la baza solicitării adresate autorităţilor judiciare române o constituie „mandatul european de arestare, emis la data de 23 aprilie 2008 de Tribunalul Brescia, pe numele persoanei solicitate I.M.

În atare condiţii, se observă că instanţa de fond în mod corect a dispus executarea mandatului european de arestare emis de autorităţile judiciare din Italia.

De altfel, în cauză nu există niciun impediment privind punerea în executare şi predarea către autorităţile poloneze a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind punerea în executarea a mandatului european de arestare şi predarea.

Înalta Curte apreciază că în mod corect s-a dispus arestarea persoanei solicitate, conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004, fiind singura măsură necesară pentru a asigura o mai bună desfăşurare a procedurii, având în vedere că aceasta nu şi-a dat acordul în vederea predării către autorităţile judiciare italiene, conform procesului-verbal din data de 2 octombrie 2014, aflat la dosarul instanţei de fond, ceea ce echivalează cu o lipsă de cooperare cu autorităţile judiciare din statul solicitant, existând astfel riscul să se sustragă de la răspunderea penală sau de la executarea pedepsei în condiţiile în care persoana solicitată are patru identităţi.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în conformitate cu dispoziţiile art. 4251 pct. 7 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de persoana solicitată I.M. împotriva sentinţei penale nr. 283 din 3 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, şi o va obliga la 520 RON cheltuieli judiciare către stat din care 320 RON onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia formulată persoana solicitată I.M. împotriva sentinţei penale nr. 283 din 3 octombrie 2014 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul persoana solicitată la plata sumei de 520 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 8 octombrie 2014.