Competence to hear execution objection: domestic court vs. prison location for deducting foreign detention from recognized sentence

Asupra recursurilor de faţă, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosarul penal nr. 378/36/2011 s-a dispus, în conformitate cu dispoziţiile art. 196 alin. (l) C. proc. pen., înlăturarea omisiunii vădite din dispozitivul sentinţei penale nr. 47/ P din 8 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul penal nr. 378/36/2011, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 2709 din 13 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul penal nr. 5151/1/2011, în sensul că s-a dispus deducerea din pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare şi a amenzii de 26.000 euro şi a perioadei arestării persoanei solicitate L.P.G. de la 27 noiembrie 2007 la 29 decembrie 2007.

Conform art. 94 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 soluţia s-a comunicat autorităţii judiciare emitente, respectiv M.J.C.C.P.I. – B.N.I.

Faţă de persoana solicitată L.P.G., prin sentinţa penală nr. 47/ P din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, dată în dosarul penal nr. 378/36/2011, în baza art. 94 din Legea nr. 302/2004, cu referire la art. 88 alin. (2) lit. c1) din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare silită a mandatului european emis la data de 01 iunie 2010 de Parchetul General al Republicii Italia de pe lângă Secţia Detaşată de Curtea de Apel Sassari în baza Ordinului de execuţie pentru detenţie nr. 32/2010 S.I.E.P. din 19 aprilie 2010, emis în baza hotărârii nr. 316 din 25 iulie 2008, pronunţată de judecătorul pentru audieri preliminare din cadrul Tribunalului din Sassari, în dosarul nr. 3711/2006, parţial modificată prin sentinţa nr. 180 din 03 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Cagliari - Secţia Detaşată Sassari irevocabilă la data de 09 aprilie 2010, prin respingerea recursului în casaţie de către Curte Supremă prin hotărârea din 09 aprilie 2010, prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoare de 7 ani şi 4 luni şi o amendă de 26.000 euro, pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 110 C. pen., art. 73 alin. (l) şi (1 bis) din Decretul Prezidenţial nr. 309/1990, respectiv trafic ilicit de substanţe stupefiante, faptă incriminată de legea penală română, prin art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În baza art. 146 din Legea nr. 302/2004, a fost schimbată pedeapsa cu închisoarea de 7 ani şi 4 luni şi amendă de 26.000 euro la care a fost condamnată persoana solicitată L.P.G., pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 110 C. pen., art. 73 alin. (l) şi (1 bis) din Decretul Prezidenţial nr. 309/1990, în pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare, executare care se realizează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură penală român.

De asemenea, a fost dedusă perioada reţinerii şi arestării persoanei solicitate L.P.G., de la 31 martie 2011 la zi.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr. 2709 din 13 iulie 2011 pronunţată în dosarul nr. 5151/1/2011, a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, a casat sentinţa atacată, cu privire la dispoziţia de schimbare a pedepsei cu închisoarea de 7 ani şi 4 luni închisoare şi amendă de 26.000 euro, la care a fost condamnată persoana solicitată L.P.G. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 110 C. pen., art. 73 alin. (l) şi (1 bis) din Decretul Prezidenţial nr. 309/1990, în pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare, corespunzătoare dispoziţiilor art. 2 alin. (l) şi (2) din Legea nr. 143/2000, dispoziţie pe care o înlătură, precum şi cu privire la omisiunea recunoaşterii pedepselor accesorii şi complementare a interzicerii unor drepturi. Astfel, a fost menţinută dispoziţia de recunoaştere pe cale incidentală a hotărârii nr. 316 din 25 iulie 2008 pronunţată de judecătorul pentru audieri preliminarii din cadrul Tribunalului din Sassari în dosarul nr. 3711/2006, parţial modificată prin sentinţa nr. 180 din 3 aprilie 2009 a Curţii de Apel Cagliari - Secţia Detaşată Sassari, irevocabilă la data de 09 aprilie 2010, prin respingerea recursului în casaţie de către Curte Supremă prin hotărârea din 09 aprilie 2010, privind persoana solicitată L.P.G., prin care acesta a fost condamnat la pedeapsa cu închisoarea de 7 ani şi 4 luni şi o amendă de 26.000 euro, pentru săvârşirea unei infracţiuni prevăzută de art. 81 alin. (2) C. pen., art. 110 C. pen., art. 73 alin. (1) şi (1 bis) din Decretul Prezidenţial nr. 309/1990, pedeapsă ce se va executa sub ambele aspecte, adică pedeapsa închisorii şi pedeapsa amenzii. Totodată, a fost completată dispoziţia de recunoaştere, pe cale incidentală a hotărârii de condamnare prin aplicarea pedepsei interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie şi, respectiv, aplicarea pe o durată de 2 ani a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a şi lit. b) C. pen. A fost dedusă din pedeapsă şi reţinerea şi arestarea persoanei solicitate.

Împotriva încheierii din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 378/36/2011 au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi condamnatul L.P.G., recurenţii, considerând hotărârea nelegală.

În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa a invocat motivele de casare prevăzute de art. 3859 pct. 1 şi pct. 172 C. proc. pen., susţinând, pe de o parte, că în cauză „nu au fost respectate dispoziţiile după materie sau după calitatea persoanei” competenţa revenind Tribunalului Constanţa sau Tribunalului Bucureşti conform art. 462 C. proc. pen., iar pe de altă parte că „hotărârea este contrară legii sau că în aceasta s-a făcut o greşită aplicare a legii” întrucât nu sunt aplicabile în speţă dispoziţiile art. 196 alin. (l) C. proc. pen.

Condamnatul, în recursul său, a criticat hotărârea pentru că instanţa a soluţionat cauza fără a avea la dosar toate elementele care să-i permită a face conversia legală a pedepsei de executat şi implicit, pentru a putea pronunţa o soluţie legală.

Examinând cauza din perspectiva motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt întemeiate.

Prin cererea adresată Curţii de Apel Constanţa, recurentul condamnat a solicitat deducerea din pedeapsa de 7 ani şi 4 luni închisoare, aplicată de autorităţile judiciare italiene prin hotărârea recunoscută de Curtea de Apel Constanţa prin sentinţa penală 47/P/2011 definitivă prin decizia penală nr. 2709 din 13 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a perioadei privative de libertate din Italia, din decembrie 2007 până în august 2008.

Potrivit art. 137 alin. (l) din Legea nr. 302/2004, executarea unei hotărâri penale străine are loc potrivit legii române, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin. (l) lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele, orice cauză de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.

Procedura de rezolvare a contestaţiei la executare este cea prevăzută de art. 460 C. proc. pen., legiuitorul reglementând o competenţă alternativă, respectiv: fie instanţa de executare, fie instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere unde cel condamnat execută pedeapsa.

Cum recurentul condamnat execută pedeapsa la Penitenciarul Poarta Albă, instanţa competentă să soluţioneze contestaţia la executare este Tribunalul Constanţa.

Faţă de obiectul cererii exprimat explicit în conţinutul acesteia, nu poate fi primită susţinerea apărării în sensul că aceasta priveşte conversiunea condamnării.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de condamnatul L.P.G. împotriva încheierii din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 378/36/2011.

Va casa încheierea recurată şi va trimite, spre competentă soluţionare, contestaţia la executare formulată de condamnatul L.P.G., la Tribunalul Constanţa.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi de condamnatul L.P.G. împotriva încheierii din 16 decembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, pronunţată în dosarul nr. 378/36/2011.

Casează încheierea recurată şi trimite spre soluţionare la Tribunalul Constanţa contestaţia la executare formulată de condamnatul L.P.G.

Onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2012.