Aggravated Robbery and Individualized Sentencing under Penal Code Arts. 211, 52, 71, and 72
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant's appeal as unfounded, thereby upholding the second-instance judgment that confirmed his first-instance conviction for robbery; the court ordered the deduction of pre-trial detention time from the sentence and imposed judicial costs on the defendant. The dispute concerned whether the lower courts erred in convicting the defendant for aggravated robbery, specifically whether he was the perpetrator of an incident where a student victim was coerced into accompanying the defendant to a park and deprived of a leather jacket under threat of a knife, with the defendant's argument that he was not the author of the crime being rejected because the appellate court found the appeal unfounded based on the established facts. The decision relied on the Penal Code provisions regarding robbery (Article 211(2)(e)) and the principles of sentencing individualization under Articles 52, 71, and 72, determining that the 7-year imprisonment sentence was legally compliant and adequately balanced the high social danger of the act, the defendant's prior criminal history for similar offenses, and mitigating factors such as the restitution of the stolen property and his young age.
Legislator headnote
AI generatedart. 211 alin. (2) lit. e) C. pen, art. 13 C. pen, art. 64 C. pen, art. 118 lit. a) C. pen, art. 72 C. pen, art. 52 C. pen; Aggravated Robbery and Individualized Sentencing under Penal Code Arts. 211, 52, 71, and 72: The dispute concerned whether the lower courts erred in convicting the defendant for aggravated robbery, specifically whether he was the perpetrator of an incident where a student victim was coerced into accompanying the defendant to a park and deprived of a leather jacket under threat of a knife, with the defendant's argument that he was not the author of the crime being rejected because the appellate court found the appeal unfounded based on the established facts. The decision relied on the Penal Code provisions regarding robbery (Article 211(2)(e)) and the principles of sentencing individualization under Articles 52, 71, and 72, determining that the 7-year imprisonment sentence was legally compliant and adequately balanced the high social danger of the act, the defendant's prior criminal history for similar offenses, and mitigating factors such as the restitution of the stolen property and his young age.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe procedural basis for dismissing the appeal as unfounded.
Basis for deducting the time spent in pre-trial detention from the final sentence.
Basis for imposing the payment of judicial costs on the appellant.
Full text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 663 din 2 iulie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus condamnarea inculpatului D.M. la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 19 ianuarie la zi.
S-a luat act că prejudiciul creat părții vătămate C.A. a fost acoperit integral prin restituire, în baza art. 118 lit. a) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.000.000 lei și a fost obligat inculpatul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
La data de 19 ianuarie 2002, aflat în incinta Colegiului Spiru Haret, inculpatul a acostat pe partea vătămată C.A. (elev), l-a forțat să-l însoțească în Parcul Politehnicii, unde l-a deposedat, prin amenințare cu cuțitul, de o geacă din piele, în valoare de 3.000.000 lei.
Inculpatul a vândut apoi geaca martorului R.G., cu un milion de lei. Deși martorul a restituit geaca, nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul D.M., criticând-o, în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina sa, deoarece nu este autorul acesteia. A solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii și în principal, achitarea sa pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen.
Prin decizia penală nr. 566 din 19 septembrie 2002, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A fost computată prevenția de la 19 ianuarie 2002 la 19 septembrie 2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul D.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor și reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează.
Din examinare actelor și lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat și au aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.
Astfel, potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Raportând cauzei acest text de lege, se reține că la individualizarea pedepsei, instanța de fond cât și cea de apel au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii lor și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior tot pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, a avut o poziție oscilantă în timpul urmăririi penale, nerecunoscând fapta comisă, prejudiciul l-a acoperit prin restituirea gecii furate, părții civile și se află la o vârstă tânără.
Așa fiind, pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată inculpatului, se încadrează în limitele legale prevăzute de textul de lege incriminator, fiind în măsură să asigure reeducarea lui, în vederea reinserției în comunitate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul D.M. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 ianuarie 2002 la 28 martie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.M. împotriva deciziei penale nr. 566 din 19 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 19 ianuarie 2002 la 28 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2003.