Nullity of cassation appeal for generic citation of statutory grounds without substantive critique

Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la 28 aprilie 2014, SC G. SRL a formulat o contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 1502 din 11 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.

A fost indicat drept temei art. 318 alin. (1) C. proc. civ.

În fapt s-a motivat contestaţia pe împrejurarea că în mod greşit s-a constatat nulitatea recursului, întrucât art. 304 pct. 8 şi 9 invocate nu atrag nulitatea, din cuprinsul acestora rezultând posibilitatea încadrării lor în dispoziţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Într-o altă precizare a motivelor contestaţiei, contestatoarea a făcut o analiză a motivelor de recurs invocate şi s-a reluat motivarea recursului, menţionându-se, în esenţă, că instanţa de recurs în mod greşit a stabilit că recurenta doar a reluat susţinerile din faza de apel, deoarece prin motivarea recursului s-a precizat şi s-a argumentat pentru ce considerente se impune trimiterea cauzei spre rejudecare şi administrarea unor mijloace de probă care tind să stabilească situaţia reală cu privire la acele penalităţi.

Contestatoarea susţine că atât timp cât în cadrul motivelor de recurs s-au indicat atât temeiurile de drept pe care se întemeiază recursul, dar s-au făcut şi argumentări în susţinerea acestora cu trimitere la situaţia de fapt, fiind menţionate şi o serie de elemente şi raţionamente noi, care nu se regăsesc în motivele de apel, recursul nu putea fi declarat nul de către instanţa de recurs.

Mai susţine contestatoarea că instanţa de recurs nu a dat dovadă de un rol activ potrivit dispoziţiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., astfel încât consideră că recurentului prin invocarea excepţiei i-a fost îngrădit dreptul la un proces echitabil. Astfel, în situaţia în care ar fi considerat că modul de redactare al motivelor de recurs nu corespunde cerinţelor legale sau că motivele sunt necorespunzătoare, în virtutea rolului său activ ar fi trebuit să pună în vedere recurentului aceste aspecte în sensul de a-şi preciza motivele de recurs.

Lipsa de rol activ din partea instanţei de recurs şi îngrădirea dreptului la apărare al recurentei reiese şi din faptul că instanţa nu s-a pronunţat cu privire la cererea de amânare a pronunţării pentru a-i da posibilitatea de a depune concluzii scrise referitoare la excepţia invocată.

Prin urmare, contestatoarea solicită admiterea contestaţiei în anulare astfel cum a fost formulată cu consecinţa rejudecării recursului.

Examinând contestaţia în anulare în raport de motivele invocate şi având în vedere conţinutul deciziei atacate, se constată următoarele:

Deşi anularea unui recurs, în principiu, nu mai dă loc la contestaţie în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ., sub aspectul omisiunii de examinare a unui motiv de recurs, în cauză anularea fiind determinată tocmai de lipsa motivelor de recurs această cale de atac este admisibilă.

Pe fondul său, contestaţia în anulare va fi respinsă pentru considerentele ce urmează.

Prin decizia nr. 1502 din 11 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justitie, sectia a ll-a civilă, s-a constatat nul recursul declarat de pârâtă pentru imposibilitatea de identificare a unor critici care să poată fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. indicate generic. Demersul de încadrare a criticilor în motivele legale de recurs prevăzute de art. 304 alin. (1) – (9) C. proc. civ. nu a putut fi întreprins nici din oficiu de instanţă.

Potrivit art. 318 C. proc. civ. invocat ca temei al contestaţiei în anulare, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate când dezlegarea dată de rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.

În raport de acest temei juridic, contestatoarea a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., reluând, totodată, criticile formulate în recurs.

Doctrina juridică dezvoltată în interpretarea dispoziţiilor art. 318 teza a ll-a C. proc. civ. a stabilit că esenţa acestui motiv al contestaţiei în anulare specială constă în aceea ca instanţa să nu fi făcut nicio discuţie referitoare la motivele de recurs invocate, să fi omis cercetarea acestora, iar omisiunea să se fi produs din eroare.

Se constată că în calea de retractare contestatoarea a solicitat de fapt o reevaluare a motivelor de recurs din perspectiva încadrării lor în art. 304 C. proc. civ., ceea ce instanţa de recurs a făcut deja.

În realitate contestatoarea este nemulţumită de interpretarea dată recursului său de către instanţa de recurs care nu a putut identifica motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., iar simpla indicare a dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 din acelaşi cod de către recurentă nu este de natură să conducă la concluzia că instanţa de recurs a judecat pe baza unei greşeli materiale sau a omis să se pronunţe pe unul din motivele invocate.

Împrejurarea că aceasta a indicat în cererea de recurs la dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în ultima pagină temeiul de drept - art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ., fără ca acestea să se regăsească în criticile formulate în fapt, a fost luată în examinare şi cenzurată de instanţa de recurs care a constatat că simpla indicare a temeiului de drept nu este suficientă şi a arătat motivele pentru care examinarea recursului - în fondul său nu a putut fi făcută.

Critica contestatoarei potrivit căreia instanţa nu a dat dovadă de rol activ, încălcându-i dreptul la un proces echitabil, potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, nu poate fi primită.

Recursul este o cale extraordinară de atac ce poate fi exercitată numai în cazurile strict şi limitativ prevăzute de lege, în ceea ce priveşte motivele ce pot fi formulate pe această cale de atac, iar nerespectarea dispoziţiilor legale cu privire la această cerinţă atrage sancţiunea procedurală a nulităţii recursului.

Ca urmare, prin reglementarea instituţiei nulităţii, ca sancţiune procedurală aplicabilă titularului unei cereri de recurs care nu a motivat-o cu respectarea cerinţelor impuse de lege, nu este încălcat liberul acces la justiţie şi nici la dreptul la un recurs efectiv.

De altfel, Curtea Constituţională a statuat că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti, în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Este de competenţa exclusivă a legiuitorului instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, soluţie care rezultă din dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi ale art. 129 din Constituţie. Legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, iar principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a tuturor celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalităţile instituite de lege.

Ca urmare, constatând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 318 C. proc. civ., se va respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC G. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1502 din 11 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a ll-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC G. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 1502 din 11 aprilie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în Dosarul nr. 76314/3/2011.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2014.