Interrupting prison sentence execution for medical conditions treatable within the penitentiary system
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant’s recusal as unfounded, upholding the lower court’s decision to deny the request to interrupt the execution of a twenty-year prison sentence for qualified murder. The dispute centered on whether the convict’s medical conditions—specifically ischemic cardiopathy, congestive heart failure, internal hemorrhoids, and chronic hepatitis—rendered the detention regime unsupportable; the court rejected this argument based on a medico-legal expert report confirming that the ailments could be adequately treated within the General Penitentiary Directorate's healthcare network. Relying on Article 453(lit. a) in conjunction with Article 455 of the Code of Criminal Procedure, which permits interruption of sentence execution only for untreatable conditions or inability to endure detention, the court affirmed that the legal prerequisites for suspension were not met, leaving the original conviction and ongoing imprisonment in full effect.
Legislator headnote
AI generatedart.176 lit. c) C. pen, art. 453 alin. (1) lit.a) C. proc. pen, art. 455 C. proc. pen, art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen, art.192 C. proc. pen; Interrupting prison sentence execution for medical conditions treatable within the penitentiary system: Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. a) raportat la art. 455 C. proc. pen. instanța poate dispune întreruperea executării pedepsei în cazurile în care condamnatul suferă de afecțiuni ce nu pot fi tratate în rețeaua sanitară D.G.P. și nu poate suporta regimul de detenție.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 295/17 noiembrie 2003 a Tribunalului Alba s-a respins cererea formulată de condamnatul M.C. privind întreruperea executării pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.107/2002 a Tribunalului Alba pentru comiterea infracțiunii de omor în formă calificată prevăzută de art.174 și art.176 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.b)C. pen.
Instanța de fond a reținut că motivul invocat de condamnat, care a susținut că suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa nu este fondat întrucât din raportul de expertiză medico–legală întocmită de Laboratorul Medico Legal Alba rezultă că afecțiunile medicale existente pot fi tratate în regimul D.G.P. și, ca atare, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 455 cu referire la art. 453 alin. (1) lit.a) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 2/A/6 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia s-a respins ca nefondat apelul formulat de condamnat împotriva sentinței penale nr. 295 din 17 noiembrie 2003 a Tribunalului Alba.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie solicitând desființarea acesteia și în rejudecare să-i fie admisă cererea de întrerupere a executării pedepsei de 20 ani aplicată prin sentința penală nr.107/2002 a Tribunalului Alba.
În expunerea motivelor de recurs condamnatul arată că nu mai poate suporta regimul de detenție datorită afecțiunilor de care suferă pentru care nu primește un tratament medical adecvat.
Verificând legalitatea și temeinicia deciziei prin prisma criticilor formulate se constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. a) raportat la art. 455 C. proc. pen. instanța poate dispune întreruperea executării pedepsei în cazurile în care condamnatul suferă de afecțiuni ce nu pot fi tratate în rețeaua sanitară D.G.P. și nu poate suporta regimul de detenție.
În cauză s-a efectuat un raport de expertiză medico-legală, care a concluzionat că petentul suferă de „cardiopatie ischemică, insuficiență cardiacă congestivă, hemoroizi interni și hepatită cronică”, aceste boli nu sunt de natură să îl pună în imposibilitate de a executa pedeapsa putând fi tratate în rețeaua sanitară a D.G.P.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., curtea urmează să respingă recursul declarat de condamnat ca fiind nefondat.
Văzând și dispozițiile art.192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.C. împotriva deciziei penale nr.2.A din 6 ianuarie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 19 martie 2004.