Exemption from judicial stamp duty for public institutions limited to matters involving public revenues

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 6 septembrie 2006 reclamanta D.J.T. Prahova Ploieşti cheamă în judecată pe pârâta SC O.I. SRL Ploieşti solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună rezilierea contractului de colaborare din 25 noiembrie 2004.

Prin sentinţa nr. 432 din 28 martie 2007 Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, respinge acţiunea reclamantei, cu 1.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina acesteia, reţinând că reclamanta este partea care nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile contractuale, nepunând la dispoziţia pârâtei suprafaţa de teren cu utilităţile necesare, potrivit dispoziţiilor art. 5 din contractul de colaborare.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei primei instanţe este anulat ca netimbrat, cu 500 lei cheltuieli de judecată în apel în sarcina apelantei, prin Decizia nr. 212 din 23 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, care reţine că, deşi a fost citată cu menţiunea de a achita taxa de timbru în valoare de 4 lei şi timbru judiciar de 0,15 lei (fila 14 dosar de apel), reclamanta nu a înţeles să se conformeze acestei cerinţe.

Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând admiterea acestuia şi casarea deciziei recurate pe care o consideră nelegală şi netemeinică, criticând instanţa pentru a o fi obligat greşit la plata taxei de timbru în condiţiile în care era scutită pentru că, în conformitate cu prevederile legale, administrează un fond al statului.

Examinând recursul reclamantei se constată că acesta nu este motivat în drept, dar, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se reţine că dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reproşând instanţei de apel greşita aplicare a dispoziţiilor legale cu privire la timbrarea apelului.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Reclamanta funcţionează ca instituţie publică, având personalitate juridică, aşa cum se menţionează expres în art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 753 din 14 iulie 2005, dar care realizează şi venituri proprii, potrivit art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ.

Art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificată, prevede că „sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de instituţii publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice”.

Cum cererea reclamantei recurente privind dispunerea rezilierii contractului de colaborare cu pârâta nu are ca obiect venituri publice, în mod corect a stabilit instanţa de apel că reclamanta apelantă trebuie să-şi timbreze apelul, citând-o în acest sens, şi întemeiat a anulat apelul reclamantei ca netimbrat faţă de refuzul apelantei de a-şi îndeplini obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru şi timbrul judiciar, aşa cum stabilesc dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 9 alin. (1) din O.G. nr. 32/1995.

Astfel fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei instanţei de apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta D.J.T. Prahova împotriva Deciziei nr. 212 din 23 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2008.