Inapplicability of state budget late payment penalties to commercial debt arising from judicial title
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appellant's recourse as unfounded, thereby upholding the appellate decision and the first-instance judgment that had rejected the plaintiff's claim, with the lower courts' rulings remaining in force. The dispute concerned a commercial action for late payment penalties of approximately 379,402 lei claimed by a public institution against a railway company's regional branch, where the plaintiff argued that statutory late payment interest rates applicable to state budget obligations applied to the debt arising from a final, enforceable court judgment. The decisive legal basis relied upon was the finding that the plaintiff did not qualify as a creditor under specific government decisions regulating late payment surcharges for budgetary obligations (e.g., HG 1043/2001, HG 874/2001), and therefore the statutory percentage rates for state budget debts were inapplicable to the commercial debt at issue; the court further noted that the existence of a final judicial title did not automatically extend the application of budgetary penalty norms to private or commercial claims, leading to the application of Article 312 of the Code of Civil Procedure to reject the appeal.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Inapplicability of state budget late payment penalties to commercial debt arising from judicial title: Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M. X. Constanţa invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la 379.402,46 lei reprezentând penalităţi de întârziere la debitul neachitat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3610/Com/2007 Tribunalul Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta U.M. X. Constanţa în contradictoriu cu pârâta SC C.N.C.F. C.F.R. SA - sucursala Regională C.F. Constanţa.
Prima instanţă a reţinut că modul de calcul al penalităţilor s-a raportat la procentul legal stabilit prin hotărârea de guvern ce reglementează cota majorărilor de întârziere a obligaţiilor bugetare, iar creanţa pretinsă nu constituie o obligaţie bugetară.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel pârâta criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin Decizia civilă nr. 42/Com din 10 martie 2008 Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că existenţa hotărârii judecătoreşti ce reprezintă titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu leagă prezenta instanţă în ceea ce priveşte acordarea penalităţilor de întârziere al căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare incidente creanţelor bugetare.
Faptul că, după pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti - ce ulterior a devenit titlul său executoriu - reclamanta a avut o atitudine pasivă, lipsită de diligenţă în ceea ce priveşte recuperarea debitului nu conferă caracter întemeiat pretenţiilor sale.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta U.M. X. Constanţa invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată şi obligarea pârâtei la 379.402,46 lei reprezentând penalităţi de întârziere la debitul neachitat.
În dezvoltarea în fapt a recursului s-a susţinut că în mod greşit a reţinut instanţa de apel că debitul reclamantei nu constituie obligaţie bugetară şi că datorită faptului că pârâta nu a achitat debitul, recurenta, conform prevederilor legale în vigoare (H.G. nr. 564/2000, H.G. nr. 1043/2001, H.G. nr. 874/2001, H.G. nr. 1513/2002, H.G. 67/2004, H.G. nr. 784/2005) a procedat la calcularea penalităţilor procentuale, legale stabilite pentru veniturile bugetare.
Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Pretenţiile reclamantei reprezintă penalităţi de întârziere calculate de la data pronunţării Deciziei civile nr. 5493/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, raportat la procentul legal stabilit prin hotărâri de guvern, acte normative care reglementează cota majorărilor de întârziere a obligaţiilor bugetare.
În mod întemeiat instanţa de apel a reţinut că existenţa hotărârii judecătoreşti ce reprezintă titlul executoriu, intrată în puterea lucrului judecat nu legă instanţa în ceea ce priveşte acordarea penalităţilor de întârziere al căror cuantum a fost determinat prin raportare la actele normative în vigoare incidente creanţelor bugetare.
Creanţa pretinsă de reclamantă nu constituie o obligaţie bugetară pentru ca reclamanta să fie îndreptăţită a solicita majorări de întârziere, nefăcând parte din categoria creditorilor aşa cum stipulează H.G. nr. 1043/2001, H.G. nr. 874/2001, H.G. nr. 564/2000, H.G. nr. 1513/2002, H.G. nr. 67/2004, H.G. nr. 784/2005, astfel că în mod corect a fost respinsă acţiunea ca nefondată.
Constatând că nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta U.M. X. Constanţa împotriva Deciziei nr. 42/Com din 10 martie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.