Annulment of appellate proceedings for non-payment of judicial tax and procedural defect in proof of payment
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant's appeal as unfounded, thereby upholding the appellate court's decision to annul the lower court's judgment for lack of proper stamping, leaving the original district court ruling—which had dismissed the claim—fully in force. The dispute centered on a commercial challenge where the plaintiff sought the absolute nullity of a 2006 sales-purchase contract and restitution, arguing that the transaction violated a pre-existing right of first refusal clause and the special protection norms of Law No. 1/2005; however, the appellate instance rejected the appeal on procedural grounds due to the plaintiff's failure to pay the judicial tax within the deadline set by the court. The decisive legal basis was Article 20 of Law No. 146/1997, which mandates the prior payment of judicial taxes and stipulates that failure to pay by the set deadline results in the annulment of the appeal; the court held that the tax payment receipt presented on the exact deadline date was irrelevant because the proof had not been filed in the case record within the useful timeframe, and the secondary argument regarding a procedural violation of the right to defense was deemed unfounded due to lack of evidence in the file.
Legislator headnote
AI generatedart. 65 din Legea nr. 1/2005, art. 304 pct. 5 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Annulment of appellate proceedings for non-payment of judicial tax and procedural defect in proof of payment: The dispute centered on a commercial challenge where the plaintiff sought the absolute nullity of a 2006 sales-purchase contract and restitution, arguing that the transaction violated a pre-existing right of first refusal clause and the special protection norms of Law No. 1/2005; however, the appellate instance rejected the appeal on procedural grounds due to the plaintiff's failure to pay the judicial tax within the deadline set by the court. The decisive legal basis was Article 20 of Law No. 146/1997, which mandates the prior payment of judicial taxes and stipulates that failure to pay by the set deadline results in the annulment of the appeal; the court held that the tax payment receipt presented on the exact deadline date was irrelevant because the proof had not been filed in the case record within the useful timeframe, and the secondary argument regarding a procedural violation of the right to defense was deemed unfounded due to lack of evidence in the file.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProvision cited in the dispositive as the legal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1823 din 19 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC B. SRL împotriva pârâţilor S.P.C.M. Sinaia şi P.G.
Instanţa a reţinut că, prin acţiune, reclamanta a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 23 februarie 2006 şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, invocând ca şi cauză de nulitate fraudarea Legii nr. 1/2005.
În urma probatoriilor administrate în cauză s-a considerat că presupusa nerespectare a pactului de preferinţă inserat într-un contract de închiriere încheiat anterior între reclamantă şi societatea pârâtă vizează încălcarea unui interes particular şi nu a unuia general astfel încât să poată fi atrasă sancţiunea nulităţii actului, iar prevederile art. 65 din Legea nr. 1/2005 nu sunt aplicabile întrucât reclamanta nu are calitatea de cooperator.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei a fost anulat ca netimbrat prin Decizia nr. 7 din 16 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
În considerentele acestei decizii s-a reţinut că apelanta nu a achitat anticipat taxa de timbru şi nici nu s-a conformat obligaţiei de plată a taxei până la termenul stabilit de instanţă (16 aprilie 2008) când procedura de citare a fost legal îndeplinită, apelanta fiind citată cu menţiunea timbrării, indicându-i-se şi cuantumul datorat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, care a invocat următoarele critici:
- La data pronunţării deciziei taxa judiciară de timbru era achitată.
- Instanţa de apel a soluţionat procesul fără a intra în cercetarea fondului şi cu încălcarea dreptului la apărare în condiţiile în care s-a refuzat reprezentantului recurentei posibilitatea de a-şi angaja un apărător.
Se susţine că reprezentantul reclamantei s-a prezentat în instanţă la data la care s-a soluţionat apelul după închiderea dezbaterilor şi că i s-a refuzat primirea cererii de amânare, precum şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.
În drept, recurenta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 6 din C.E.D.O.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 146/1997, în principiu taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar în cazul în care suma datorată cu acest titlu nu a fost achitată în momentul înregistrării acţiunii, instanţa are posibilitatea să pună în vedere apelantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În cauza dedusă judecăţii, instanţa de apel a dat eficienţă prevederilor menţionate, în sensul că a pus în vedere apelantei să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit pentru data de 16 aprilie 2008.
Cum, până la acest termen apelanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiei, în mod corect s-a aplicat sancţiunea anulării apelului prevăzută de art. 20 alin. (3).
Faptul că, în recurs s-a depus actul de plată a taxei în cuprinsul căruia figurează ca dată a încasării aceea de 16 aprilie 2008 nu are relevanţă pe de o parte, pentru că această plată trebuia efectuată până la termenul stabilit de instanţă, iar pe de altă parte, pentru că dovada nu a fost depusă la dosarul cauzei în termen util.
Lipsite de relevanţă sunt şi susţinerile recurentei ce ţin de prezentarea sa în instanţă după strigarea cauzei şi de refuzul de a i se primi cererea de acordare a unui termen pentru lipsă de apărare cât timp, din actele dosarului nu rezultă o asemenea situaţie.
În atare situaţie, criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate ca de altfel nici aceea prin care se invocă generic încălcarea art. 6 din C.E.D.O.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC B. SRL Sinaia împotriva Deciziei nr. 79 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2008.