Peremption of civil appeal following expiration of one-year statutory inactivity period after lifting suspension

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele;

La data de 24 noiembrie 2006 reclamanţii G.E. şi F.M.N. au solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se constate că Statul Român nu are titlu valabil de proprietate cu privire la imobilul în suprafaţă de 2 ha situat în Bucureşti, Şos. Erou I.N., sector 1, reclamanţii fiind proprietari şi să fie obligat Statul Român şi unitatea deţinătoare să le lase în deplină proprietate şi posesie întreaga suprafaţă compusă din 20.000 mp teren.

Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1191 din 19 septembrie 2007 a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul să restituie în natură în deplină proprietate şi posesie reclamanţilor imobilul teren în suprafaţă de 17.501 mp situat în Bucureşti, strada Erou I.N., sector 1 şi să emită dispoziţie motivată de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 30 mp teren situat la aceeaşi adresă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 323 din 22 aprilie 2008 a admis apelul pârâtului Municipiul Bucureşti, a schimbat în tot sentinţa primei instanţe şi a respins acţiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii solicitând respingerea apelului şi menţinerea soluţiei pronunţate de tribunal.

Astfel învestită cu judecarea cererii de recurs, Înalta Curte a dispus, prin încheierea de şedinţă din 11 martie 2010, suspendarea judecăţii în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea irevocabilă a cauzei ce face obiectul Dosarului nr. 41613/3/2009 a Tribunalului Bucureşti, litigiu ce privea contestaţia împotriva Dispoziţiei nr. 7903 din 3 mai 2007 a unităţii deţinătoare cu referire la acelaşi imobil.

Prin Decizia nr. 4419 din 10 octombrie 2013 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a soluţionat irevocabil litigiul ce face obiectul Dosarului nr. 41613/3/2009 şi care a stat la baza suspendării judecării recursului cu care a fost învestită instanţa în prezenta cauză.

La dosarul cauzei nu a fost înregistrată nicio cerere de redeschidere a judecăţii, cauza stând în nelucrare până la 21 octombrie 2014, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 13 noiembrie 2014.

La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, ce se impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.

Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.

Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după soluţionarea irevocabilă în data de 10 octombrie 2013 a litigiului care face obiectul Dosarului nr. 41613/3/2009, ce a impus suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul de judecată din 2 martie 2013, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.

Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 octombrie 2014, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., nici una din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Reţinând, aşadar întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege perimarea operează de drept şi că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul declarat de reclamanţii G.E. şi F.M.N. împotriva Deciziei nr. 323 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanţii G.E. şi F.M.N. împotriva Deciziei nr. 323 din 22 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 noiembrie 2014.

Procesat de GGC - LM