Revision under NCPC Art. 509(1)(8) inadmissible where alleged conflicting judgments involve different parties and identical representation does not establish res judicata effects

Revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă. Condiții de admisibilitate

Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Căile extraordinare de atac

Index alfabetic: revizuire

putere de lucru judecat

reprezentant

NCPC, art. 431, art. 435, art. 509 pct. 8

Legea nr. 62/2011, art. 28 alin. (1)

Potrivit art. 509 pct. 8 NCPC, revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Nu este îndeplinită cerința de admisibilitate reglementată de art. 509 pct. 8 NCPC în cazul în care hotărârea invocată de revizuent ca având autoritate de lucru judecat nu a fost pronunțată într-un litigiu în care acesta să fi avut calitatea de parte, faptul că revizuentul are același reprezentant convențional ca și părțile din alte litigii similare în care au fost pronunțate hotărâri definitive neputând conduce la concluzia că aceste hotărâri au avut aceleași părți, efectele hotărârilor răsfrângându-se asupra părților, nu asupra reprezentantului lor.

Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3310 din 28 octombrie 2014

Revizuientul Sindicatul M. al angajaţilor din Administraţia Publică Locală H. pentru B.A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 337/A din 21.08.2014 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, în dosarul nr. xx98/96/2013, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 NCPC.

În motivarea cererii a arătat că prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost admis apelul declarat împotriva sentinţei civile nr. 696/27.02.2014 prin care fusese obligat să restituie reclamantului Municipiul M.C. suma de 1964,88 lei cu titlu de dispozitiv, încasat în mod necuvenit în anul 2011 şi să plătească dobânda legală aferentă acestei sume.

A arătat revizuientul că instanţa care a pronunţat decizia a cărei revizuire face obiectul prezentului dosar, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş, a pronunţat un set de decizii favorabile angajaţilor intimatei şi enumeră : 354/A/17.07.2014 (dosar xx76/96/2013); 355/A/17.07.2014 (dosar xx80/96/2013); 356/A/17.07.2014 (dosar xx88/96/2013); 357/A/17.07.2014 (dosar xx92/96/2013); ş.a prin care angajaţii intimatei nu trebuie să restituie suma primită în 2011 cu titlu de spor de dispozitiv cu dobânda legală aferentă spre deosebire de angajaţii acestei entităţi al căror apel a fost soluţionat la 21.08.2014 și care trebuie să restituie această sumă.

În opinia revizuientului, această situaţie constituie un tratament diferit al diferitelor persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, prin urmare există contrarietate de hotărâri ale aceleaşi instanţe, Curtea de Apel Târgu Mureş hotărând diferit în dosare având acelaşi obiect, cauză şi, în definitiv, prin prisma prevederilor art. 28 alin. (3) din Legea nr. 63/2011, aceleaşi părţi.

S-a mai susţinut de către revizuient faptul că setul de decizii din data de 17.04.2014 la care se raportează în ceea ce priveşte contrarietatea de hotărâri sunt decizii definitive intrate în puterea lucrului judecat, revizuirea deciziei în cauză impunându-se întrucât este ulterioară celor pronunţate anterior.

Revizuientul a arătat în final că nu a beneficiat de un proces echitabil deoarece aceasta presupune ca dezlegările date într-un proces asupra chestiunilor de drept soluţionate anterior să fie obligatorii pentru deciziile ulterioare, în considerarea principiului securităţii raporturilor juridice.

Înalta Curte, examinând cererea de revizuire prin prisma motivului invocat, a respins-o ca inadmisibilă pentru următoarele motive:

În susţinerea cererii, revizuientul face trimitere la un set de hotărâri definitive pronunţate de instanţă în cauze similare, solicitând să fie admisă cererea de revizuire şi anulată hotărârea definitivă în care a avut calitatea de parte raportat la aceste hotărâri, invocând puterea de lucru judecat.

Potrivit art. 509 pct. 8 NCPC, revizuirea unei hotărâri definitive, care evocă sau nu fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 NCPC, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect, iar lucrul anterior judecat într-un alt litigiu poate fi opus de părţile acelui litigiu.

Or, în speţă, hotărârea invocată ca având autoritate de lucru judecat, depusă la dosar, nu a fost pronunţată într-un litigiu în care revizuientul să fi avut calitatea de parte pentru a o putea opune cu acest titlu, ca fiind potrivnică deciziei a cărei revizuire se solicită.

Conform art. 435 NCPC, hotărârea judecătorească este obligatorie şi produce efecte numai între părți şi succesorii acestora, iar conform art. 55 sunt părţi reclamantul şi pârâtul precum şi, în condiţiile legii, terţele persoane care intervin voluntar sau forţat în proces, iar acestea, conform art. 80, pot să-şi exercite drepturile procedurale personal sau prin reprezentant.

Faptul că părţile din litigii şi hotărâri pronunţate în cauze distincte au avut acelaşi reprezentant convențional în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 legea dialogului social nu conduce la concluzia că aceste hotărâri au avut aceleaşi părţi, susţinerea reprezentantului convențional al revizuientului neputând fi primită deoarece efectele hotărârilor, astfel cum s-a arătat, se răsfrâng asupra părţilor, nu asupra reprezentantului lor, obligată la plată fiind partea, iar nu reprezentantul convenţional, sens în care este neechivoc alin. (2) al art. 28 menţionat care dispune: „Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală, dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată”.

În realitate, revizuentul, raportându-se impropriu la art. 509 pct. 8 NCPC, îşi manifestă nemulţumirea faţă de practica neunitară a instanţelor judecătoreşti constatată prin hotărâri definitive, iar acestea, pentru respectarea securităţii juridice, nu pot fi anulate în căile extraordinare de atac de retractare decât dacă sunt îndeplinite condiţiile limitativ şi expres reglementate prin lege, sens în care este şi jurisprudenţa CEDO în aplicarea art. 6 din Convenţia europeană.

Aşa fiind, Înalta Curte, constatând că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire de faţă nu se înscriu în cerinţele de admisibilitate reglementate de art. 509 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă, a respins cererea de revizuire ca inadmisibilă.