Inadmissibility of appeal against definitive judgment taking note of retraction of complaint against prosecutor's non-incident decision

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 21 din data de 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a luat act de declaraţia petentului Ţ.A., deţinut în Penitenciarul Giurgiu, de retragere a plângerii formulate împotriva rezoluţiei procurorului de caz din data de 14 februarie 2011, emisă în Dosarul nr. 543/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinută prin rezoluţia procurorului general nr. 251/II/2 din 29 martie 2011.

În baza disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen. anterior a fost obligat petentul să plătească starului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel Iaşi a reţinut următoarele:

Pe rolul Curţii de apel a fost înregistrată plângerea formulată de petentul Ţ.A. împotriva rezoluţiei procurorului de netrimitere în judecată din data de 14 februarie 2011, emisă în Dosarul nr. 543/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi şi menţinută prin rezoluţia procurorului general nr. 251/II/2 din 29 martie 2011.

Pentru termenul de judecată stabilit -31 octombrie 2013 la dosar s-a primit prin administraţia locului de detenţie - Penitenciarul Giurgiu o declaraţie pe proprie răspundere a petentului Ţ.A. prin care învederează instanţei în mod expres că nu îşi menţine plângerea şi doreşte a fi anulată.

Cu privire la modul de soluţionare a cauzelor ce au ca obiect plângeri formulate în temeiul art. 2781 C. proc. pen. anterior, atunci când partea vătămată sau persoana ale cărei interese legitime au fost vătămate îşi retrage plângerea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin Decizia nr. 27 din 2 iunie 2008 pronunţată în recursul în interesul legii a statuat că instanţa învestită cu soluţionarea plângerii va lua act de manifestarea de voinţă, iar hotărârea pronunţată nu este supusă niciunei căi de atac.

Pe cale de consecinţă, Curtea va lua act de manifestarea de voinţă a petentului, în sensul că înţelege să-şi retragă plângerea formulată împotriva rezoluţiei procurorului de caz din data de 14 februarie 2011, emisă în Dosarul nr. 543/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, menţinută prin rezoluţia procurorului general nr. 251/II/2 din 29 martie 2011.

Împotriva acestei sentinţe penale a formulat recurs petentul Ţ.A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 06 martie 2014.

În motivarea cererii formulate, a arătat că înţelege să formuleze calea de atac pentru a obţine cercetarea infracţiunilor consemnate în motivarea plângerii penale ce face obiectul Dosarului nr. 626/45/2013.

La termenul din 27 iunie 2014, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, a recalificat cererea de recurs formulată de petentul Ţ.A. depusă anterior intrării în vigoare a legii noi ca fiind cerere de apel.

La dosar a fost transmisă din partea apelantului la data de 14 iulie 2014 o declaraţie prin care reiterează manifestarea de voinţă exprimată la prima instanţă prin care înţelege să-şi retragă plângerea formulată în Dosarul nr. 626/45/2013.

De asemenea, a înţeles să transmită o nouă declaraţie la data de 23 septembrie 2014 prin care doreşte să fie soluţionată plângerea formulată în Dosarul nr. 626/45/2013.

Înalta Curte consideră că analizarea admisibilităţii căii de atac prevalează asupra manifestării acestuia de voinţă.

Examinând apelul formulat, în baza actelor şi lucrărilor de la dosar şi în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispoziţiilor art. 551 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. hotărârile primei instanţe rămân definitive la data pronunţării, când hotărârea nu este supusă contestaţiei sau apelului.

În cauza de faţă petentul a declarat apel împotriva Sentinţei penale nr. 211 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, definitivă potrivit art. 2781 alin. (10) C. proc. pen. anterior.

În conformitate cu prevederile art. 278 alin. (10) C. proc. pen. anterior, „hotărârea judecătorului pronunţată potrivit art. 278 alin. (8) este definitivă.”

În privinţa sentinţei penale atacate, pronunţată în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior şi definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel şi când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă şi cazurile în care titularul dreptului de apel depăşeşte limitele în care i se recunoaşte dreptul său de apel, precum şi cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeaşi parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speţă, apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Prin urmare, petentului nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Sentinţei penale nr. 211 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Pentru aceste considerente Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. l lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul Ţ.A. împotriva Sentinţei penale nr. 211 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Va obliga apelantul petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul Ţ.A. împotriva Sentinţei penale nr. 211 din 31 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 octombrie 2014.