Recidivist fraud sentencing: refusal to reduce penalty for unchecked check issuance despite prior clemency
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as unfounded, upholding the lower courts’ conviction and sentencing order, and ordered the appellant to pay 1,200,000 lei in judicial costs to the state. The case involved a criminal appeal challenging the individualization of a six-year prison sentence for fraud, specifically for issuing two uncovered checks to purchase alcoholic products from a private company in 1999, along with joint civil liability for damages and the annulment of the checks. The Supreme Court affirmed that the original conviction and sentencing were legally correct and justly individualized, rejecting the request for a sentence reduction based on the defendant’s status as a recidivist who had previously benefited from clemency, his dishonest procedural posture, and the considerable consequences for the victim’s assets, relying on Article 72 of the Penal Code and Articles 385^15 and 192 of the Code of Criminal Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 alin. (2) C. pen, art. 37 lit. b) C. pen, art.14 C. proc. pen, art. 998 C. civ, art. 72 C. pen, art. 192 alin. (2) C. proc. pen; Recidivist fraud sentencing: refusal to reduce penalty for unchecked check issuance despite prior clemency: În procesul de individualizare a pedepsei, s-a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen. avându-se în vedere atât pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea de comitere a faptelor, precum și consecințele considerabile avute asupra patrimoniului părții civile.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 62 din 14 februarie 2001 a Tribunalului Vrancea, inculpatul M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. (b) C. pen.
Din durata pedepsei aplicate s-a dedus timpul arestului preventiv de 6 zile.
S-a făcut aplicarea art. 71, 64 C. pen.
În baza art.14 C. proc. pen., art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat în solidar cu inculpații B.M. și V.E. [și ei condamnați în prezenta cauză pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1) și (4) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.] la plata sumei de 262.444.326 lei către S.C. Vincon S.A. Vrancea cu titlu de despăgubiri civile plus dobânzile legale calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești până la achitarea integrală a debitului.
S-a dispus anularea filelelor cec H016000116257/231299 și H01600016528 emise de BCIC București.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.500.000 lei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:
În luna decembrie 1999, inculpatul a cumpărat produse alcoolice de la S.C. Vincon S.A. Focșani, emițând în acest sens două file cec fără acoperire bancară.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.
Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea părții vătămate, documente bancare, facturi fiscale, contracte comerciale, declarații de martori, procese-verbale de confruntare, declarațiile inculpaților.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 120 din 4 martie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 900.000 lei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând faptelor săvârșite de acesta încadrarea juridică legală și temeinică.
În procesul de individualizare a pedepsei, s-a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 72 C. pen. avându-se în vedere atât pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, modalitatea de comitere a faptelor, precum și consecințele considerabile avute asupra patrimoniului părții civile.
Totodată, instanța de judecată a analizat și evidențiat în mod corespunzător statutul de recidivist al inculpatului care, deși a beneficiat anterior de instituția grațierii pedepsei, a ignorat clemența legii și a comis o nouă faptă penală.
Mai mult, inculpatul a adoptat o poziție procesuală nesinceră și s-a sustras urmăririi penale.
Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată recurentului-inculpat a fost just individualizată și nu se impune reducerea cuantumului acesteia.
Așa fiind și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă ca nefondat recursul declarat de inculpat și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Văzând dispozițiile art. 38515 pct.1 lit. b) Cod procedură penală, art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr. 120/A din 4 martie 2003 a Curții de Apel Galați.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 martie 2004.